Terenul avea 22 de metri la drum și aproape 80 în adâncime. La capătul lui era un nuc bătrân, câțiva pruni și o fântână părăsită. Familia care l-a cumpărat, doi părinți cu doi copii de școală și o bunică ce urma să vină la ei, venea dintr-un apartament de la marginea orașului. Voiau o casă adevărată la țară, cu grădină de zarzavat, găini, lemne pentru iarnă și o cămară plină cu borcane. În primele luni au învățat că o curte gospodărească bine făcută nu se întâmplă de la sine: se desenează odată cu casa.
Primul pas: ce spune hârtia despre teren
Înainte de orice schiță, au cerut certificatul de urbanism de la primărie. Comuna avea un PUG mai vechi, iar terenul era în intravilan doar pe primii 50 de metri. Partea din spate rămânea extravilan agricol. Pentru o grădină și o livadă asta nu era o problemă, dar casa și anexele cu fundație trebuiau să stea în partea construibilă. Tot din certificat au aflat retragerea obligatorie față de drum, POT-ul și CUT-ul admise și condițiile de racordare. Nu exista canalizare pe stradă, deci era nevoie de o stație de epurare sau de un bazin vidanjabil.
Au mai verificat două lucruri pe care le uită mulți: dacă vecinul din spate are deja grajd lângă gard și unde își are fântâna. Ambele aveau să conteze mai târziu.
Lecția: la un teren lung de la țară, limita intravilanului și lipsa canalizării decid de multe ori mai mult decât forma casei. Cere certificatul de urbanism înainte să te îndrăgostești de un plan și citește-l împreună cu un arhitect.
Curtea împărțită în trei: față, mijloc, spate
Cu arhitectul au împărțit terenul în trei zone, cum se face de generații în satele românești, doar că mai ordonat. În față, aproape de drum, stă casa, cu o curte mică de primire și locul de parcare. În mijloc este curtea de serviciu: atelierul, magazia de lemne, bucătăria de vară și un șopron pentru unelte. În spate sunt grădina de zarzavat, coteţul de găini și, mai departe, livada.
Partea delicată a fost amplasarea adăpostului pentru animale. Normele de igienă ale Ministerului Sănătății (Ordinul 119/2014, cu modificările ulterioare) stabilesc distanțe minime între adăposturile de animale din gospodăriile individuale și ferestrele locuințelor vecine. Valoarea citată de obicei pentru animalele mici este de aproximativ 10 metri până la cea mai apropiată fereastră a vecinului. Regulamentul local al comunei sau PUG-ul pot cere însă mai mult. Familia a întrebat la primărie și la direcția de sănătate publică a județului înainte să toarne fundația coteţului. Platforma pentru gunoiul de grajd și compost a mers și mai departe de case și de fântâni, în colțul dinspre câmp.
Au ținut cont și de vântul dominant. Coteţul și compostul au ajuns pe partea opusă terasei, ca mirosul să nu vină spre casă vara.
Lecția: desenează pe același plan casa ta, ferestrele vecinilor și fântânile din jur, apoi abia după aceea animalele. Verifică distanțele la primărie și la DSP, pentru că o reclamație după construire înseamnă să muți coteţul pe cheltuiala ta.
Parter sau mansardă: casele pe care le-au cântărit
Bugetul era de aproximativ 25.000 EUR pentru teren (în 2025, într-o comună la 20–30 de minute de un oraș județean, prețurile la intravilan erau de obicei între 15 și 40 EUR/m²). Restul mergea spre construcție, iar în 2025 constructorii cereau cam 300–450 EUR/m² doar pentru structura la roșu, în funcție de zonă și materiale. Au calculat de aici în jos, nu de la visul de pe internet.
Prima variantă a fost o casă pe parter, comodă pentru bunica. Le-a plăcut o casă tradițională pe parter cu 3 dormitoare și 127 m², simplă și ușor de încălzit. Apoi au văzut varianta compactă cu 4 dormitoare pe 117 m², care dădea fiecărui copil camera lui și bunicii una separată, fără să crească amprenta la sol. Au cântărit și casa pe parter de 138 m² cu 3 dormitoare și garaj dublu, unde garajul putea deveni pe jumătate atelier.
Pe un teren îngust, casa pe parter mănâncă însă din curte. De aceea au comparat și variantele pe două niveluri: o casă P+M de 129 m² cu 4 dormitoare, cu amprentă mică și acoperiș în pante, și o casă tradițională pe două niveluri, de 147 m², cu 3 dormitoare. Pentru o familie mai mare, inclusiv cu bunicii stabil acasă, au pus pe listă și casa de 159 m² cu 5 dormitoare, 3 băi și garaj.
Au ales în cele din urmă o casă P+M. Dormitorul bunicii și o baie au rămas la parter, iar copiii au urcat la mansardă. Indiferent de plan, arhitectul și inginerul structurist adaptează proiectul la zona seismică a terenului după codul P100. Pentru zidărie de cărămidă sau BCA, asta înseamnă stâlpișori, centuri și planșee de beton armat calculate local, nu copiate de la vecin.
Lecția: pe un teren lung și îngust, fiecare metru de casă pe sol este un metru luat curții. Un P+M bine gândit lasă loc pentru atelier și grădină, cu condiția ca la parter să existe un dormitor și o baie pentru anii în care scările devin greu de urcat.
Intrarea din curte, cămara și beciul
Cea mai importantă cerere a mamei a fost aceasta: „Nu vreau cizme de grădină pe parchet.” Arhitectul a adaptat planul ales cu o intrare de serviciu spre curtea din spate, separată de intrarea principală. Imediat după ea vine o cameră-tampon de vreo 5–6 m², cu pardoseală de gresie, cuier pentru haine de lucru, bancă pentru încălțat, o chiuvetă adâncă și un sifon de pardoseală. Din ea se trece direct în bucătărie, nu prin living.
Lângă camera-tampon a apărut o cămară de 3–4 m², cu rafturi pe toată înălțimea, pe un perete nordic, fără calorifer și cu o mică priză de aer. Acolo stau făina, uleiul și borcanele pentru câteva săptămâni. Pentru dulcețuri, murături, cartofi și vin, familia a vrut un beci adevărat. Unul sub toată casa ar fi scumpit mult fundația și hidroizolația, așa că au săpat un beci mic, separat, sub bucătăria de vară. Acolo temperatura rămâne răcoroasă și stabilă tot anul, fără energie.
Centrala termică, boilerul și, mai târziu, unitatea interioară a pompei de căldură au intrat într-o cameră tehnică lângă aceeași intrare. Așa, instalatorul și cel care aduce lemnele nu trec prin casă.
Lecția: în casa de la țară, intrarea din curte se folosește de zece ori mai des decât ușa din față. Pune lângă ea camera-tampon, cămara și camera tehnică, iar viața de gospodărie rămâne în spate, nu în sufragerie.
Anexele: atelier, lemne și bucătăria de vară
Familia s-a gândit inițial să facă anexele „mai încolo”, fără acte. Arhitectul i-a sfătuit să le treacă din start în proiect. Anexele gospodărești cu fundație au nevoie, de regulă, de autorizație, iar regulile exacte se verifică la primăria comunei. Desenate împreună cu casa, anexele intră într-o singură documentație și respectă retragerile față de vecini.
Atelierul cu șopron a ajuns la 12–15 metri în spatele casei, destul de aproape ca să ajungi la el pe ploaie, destul de departe ca zgomotul flexului să nu se audă în dormitoare. Magazia de lemne stă lângă atelier, deschisă pe o latură, cu acoperiș și ridicată de la pământ, ca lemnul să se usuce. O potecă pavată leagă magazia de intrarea de serviciu, pentru că iarna lemnele se cară zilnic. Bucătăria de vară, cu cuptor și beci dedesubt, s-a așezat la umbra nucului, între casă și grădină. Acolo se fac zacuscă și bulionul toamna, iar casa nu se umple de abur și miros.
Grădina de zarzavat a primit locul cel mai însorit, cu straturile pe direcția nord–sud, și un robinet propriu cu apă din fântâna recondiționată. Analizele de apă au venit înainte de a o folosi la ceva mai mult decât udatul.
Lecția: trece anexele în proiectul inițial, chiar dacă le construiești în etape. Pune drumul dintre magazia de lemne și casă pe planul de situație și pavează-l, pentru că îl vei parcurge în fiecare dimineață de iarnă.
Mutarea și primul an
Casa a fost proiectată după cerințele nZEB, obligatorii pentru clădirile noi: anvelopă bine izolată, ferestre performante și o sursă regenerabilă. Au montat o pompă de căldură aer–apă și au rezervat pe acoperișul orientat spre sud locul pentru panouri fotovoltaice. Planul era să depună dosar în programul Casa Verde la următoarea sesiune deschisă, după ce verifică condițiile în vigoare la acel moment. Soba de teracotă din living a rămas, mai mult pentru suflet și pentru zilele cu pană de curent.
Prima primăvară a confirmat aproape tot. Cizmele au rămas în camera-tampon, găinile n-au deranjat pe nimeni, iar borcanele au umplut cămara până în octombrie. Singurul regret a fost că n-au pus și o chiuvetă exterioară lângă grădină, ca legumele să fie spălate afară. Au adăugat-o în al doilea an.
Lecția: o casă la țară reușită nu e cea mai mare din sat, ci cea în care drumul de la grădină la cămară, de la lemne la sobă și de la coteţ la ușa de serviciu e scurt, pavat și nu trece prin living. Desenează aceste drumuri înainte de fațade.
