Pereții sunt tencuiți, gletul s-a uscat, iar în prima seară în care stai în sufragerie îți dai seama că priza pentru televizor e pe peretele greșit. Canapeaua nu are unde să stea fără să acopere caloriferul, iar lustra din bucătărie cade fix în spatele capului celui care gătește. Toate se pot repara, dar fiecare înseamnă spargeri, reparații de tencuială și zile de muncă plătite a doua oară.
Cei mai mulți proprietari se gândesc la un designer de interior abia când casa e „la gri” sau chiar mai târziu. Mai jos găsești opt lucruri care te ajută să înțelegi cât costă acest serviciu, ce ar trebui să primești pentru banii plătiți și, mai ales, când e momentul în care contribuția lui contează cel mai mult.
1. Proiectul de interior nu face parte din proiectul de arhitectură
Arhitectul pregătește documentația pentru autorizația de construire și proiectul tehnic: structura, fațadele, compartimentarea, instalațiile la nivel de principiu. Proiectul de interior e un contract separat, cu alt obiect: cum se folosește fiecare încăpere, unde stă fiecare mobilă, unde se aprinde fiecare lumină. Unele birouri de arhitectură oferă ambele servicii, dar chiar și atunci ele apar ca etape distincte, cu prețuri distincte.
Diferența contează pentru buget. Dacă ai calculat doar costul proiectului de autorizare și al execuției, mai pune deoparte o sumă pentru interior. Nu e obligatoriu, dar cu cât casa e mai mare și mai deschisă, cu atât deciziile de amenajare sunt mai multe și mai greu de luat din mers.
2. Cel mai des tariful se calculează pe metru pătrat util
Formula cea mai întâlnită în ofertele din București, Cluj sau Brașov este prețul pe m² de suprafață utilă. Orientativ, în 2026 ofertele pentru un proiect complet se situează cam între 60 și 200 RON/m², în funcție de experiența designerului, oraș și nivelul de detaliu cerut. Mulți designeri își afișează tariful în euro, așa că verifică la ce curs se face plata.
Pentru un parter compact, cum este această casă de 126 m² cu trei dormitoare, un tarif mediu de 100 RON/m² ar însemna în jur de 12.600 RON pentru tot proiectul. Încăperile tehnice și garajul sunt de obicei excluse sau taxate redus, deci întreabă exact ce suprafață intră în calcul înainte să compari două oferte.
3. Pe cameră sau pe oră, când nu ai nevoie de tot
Dacă ai deja idei clare pentru dormitoare și vrei ajutor doar acolo unde se greșește cel mai ușor, poți cere un preț pe încăpere. Bucătăria și băile sunt candidații obișnuiți, pentru că au cele mai multe instalații, cele mai multe finisaje și cel mai mare cost în caz de greșeală. Ca ordin de mărime, o bucătărie sau o baie proiectată separat costă adesea câteva mii de lei, între 2.000 și 6.000 RON, dar diferențele între birouri sunt mari.
Tariful orar, de regulă între 150 și 400 RON pe oră, se potrivește consultanțelor scurte: o vizită pe șantier ca să verifici traseele, o sesiune de alegere a gresiei sau o a doua părere asupra unei oferte de mobilier. E o variantă bună pentru cine are timp și gust, dar vrea să evite greșelile tehnice.
4. Ce conține un proiect complet
Un proiect de interior serios nu înseamnă doar câteva imagini frumoase. Înainte de semnare, cere lista pieselor desenate pe care le vei primi. De obicei ea include:
- planul de mobilare, cu dimensiunile reale ale pieselor și distanțele de circulație;
- planul de iluminat, cu poziția corpurilor, a întrerupătoarelor și a circuitelor;
- planul de prize, cu înălțimi cotate și prizele speciale pentru plită, cuptor, uscător, TV sau încărcarea mașinii;
- desfășurările pentru placaje în băi și bucătărie, cu modul de așezare a plăcilor și pozițiile bateriilor, ale scurgerilor și ale obiectelor sanitare;
- randări 3D pentru încăperile principale;
- lista de achiziții, cu produse, cantități, coduri și furnizori orientativi.
Numărul de băi schimbă mult volumul de lucru. O casă precum această locuință contemporană pe trei niveluri, cu câte o baie pentru fiecare dormitor, cere trei seturi complete de desene de placaj, nu unul. Asta explică de ce două case de aceeași suprafață pot primi oferte diferite.
5. Momentul potrivit: înainte de instalații, nu după tencuieli
Aici se câștigă sau se pierd cei mai mulți bani. Electricianul și instalatorul trag traseele la scurt timp după ce casa e închisă. Dacă până atunci nu știi unde stă patul, unde e insula din bucătărie sau unde montezi lavoarul suspendat, meseriașii vor pune prizele și scurgerile „unde se pune de obicei”. Mutarea lor după tencuială înseamnă spargeri, cabluri noi, eventual o nouă verificare a instalației și reparații de finisaj.
Ideal, discuți cu designerul încă din faza de proiect tehnic, iar planurile de prize, iluminat și sanitare trebuie să fie gata cel târziu când se ridică acoperișul. Așa le predai instalatorilor un set clar de cote, nu explicații date la telefon.
6. Casele eficiente energetic cer decizii mai devreme
Casele noi construite azi în România trebuie să respecte cerințele nZEB, iar multe dintre ele au pompă de căldură, încălzire în pardoseală și uneori ventilație cu recuperare de căldură. Toate acestea au trasee care nu se mai mută ușor. Țevile din pardoseală se pun înainte de șapă, iar sub mobilierul fix, cum ar fi dulapurile de bucătărie sau un dressing pe toată lungimea peretelui, nu are rost să încălzești. Gurile de ventilație trebuie să nu ajungă în spatele unui dulap.
Într-un parter mare și deschis, precum această casă minimalistă de 199 m² pe un singur nivel, zona de zi, bucătăria și sufrageria curg una în alta. Acolo, poziția corpurilor de iluminat, a prizelor în pardoseală și a buclelor de încălzire trebuie gândite împreună, pentru că lipsesc pereții care să le despartă natural. Un designer implicat la timp coordonează aceste lucruri cu instalatorul.
7. Supravegherea de șantier se plătește separat
Proiectul îți spune ce trebuie făcut, dar nu garantează că meseriașii vor citi corect cotele. Asistența pe șantier înseamnă vizite în momentele critice: la trasarea instalațiilor, la montajul placajelor, la recepția mobilierului la comandă. Designerul verifică, corectează pe loc și răspunde la întrebările echipei.
Se taxează fie pe vizită, adesea câteva sute de lei, fie lunar, fie ca un procent adăugat la prețul proiectului. Pentru o casă P+1 cu scară interioară, cum este acest model de 165 m² pe două niveluri, merită cel puțin trei sau patru vizite: la instalații, la placajele din băi, la scară și la montajul bucătăriei. Pentru o casă mai mare, cu patru dormitoare, precum această locuință de 214 m², numărul vizitelor crește. Stabilește în contract câte vizite sunt incluse și cât costă fiecare în plus.
8. Cum îi faci designerului un brief pornind de la planul casei
Un brief bun scurtează proiectul și scade numărul de revizii, deci și costul. Pornește de la planurile de arhitectură ale casei alese, cu cote, și adaugă:
- cine locuiește în casă, ce vârstă au copiii și dacă cineva lucrează de acasă;
- mobilierul și electrocasnicele pe care le păstrezi, cu dimensiuni;
- obiceiurile zilnice: gătiți mult, primiți des musafiri, aveți animale;
- bugetul total pentru amenajare, nu doar pentru proiect;
- câteva imagini cu interioare care vă plac și, la fel de util, câteva care nu vă plac.
Dacă ai ales o casă cu o planimetrie clasică, cu încăperi separate, cum este acest model tradițional cu trei băi, pe două niveluri, spune de la început ce rol are fiecare cameră. O cameră de oaspeți care devine birou are nevoie de alte prize și altă lumină decât un dormitor simplu.
Pe scurt
Designerul de interior nu e un lux de la final, ci o parte a proiectului care valorează cel mai mult înainte ca instalatorii să intre în casă. Cere o ofertă detaliată, verifică ce suprafață se taxează și ce piese desenate primești, stabilește din timp câte vizite pe șantier sunt incluse și pregătește un brief clar pe baza planurilor. Tarifele variază mult de la un oraș la altul, așa că cere două sau trei oferte comparabile și discută cu arhitectul și cu dirigintele de șantier calendarul lucrărilor înainte să semnezi.
