Cea mai frecventă greșeală a celor care își aleg un proiect de casă este să se uite doar la randări. Abia pe șantier descoperă că scara „mănâncă” jumătate din hol, că patul matrimonial nu încape lângă dulap sau că mansarda are mai puțin spațiu în picioare decât credeau. Toate aceste lucruri se văd din timp, pe hârtie, dacă știi unde să te uiți.
Un proiect complet, iar mai târziu documentația pentru autorizație (DTAC), cuprinde câteva tipuri de planșe: planurile pe niveluri (vederea de sus, ca și cum ai tăia casa orizontal la aproximativ 1 m de pardoseală), secțiunile (tăieturi verticale prin casă), fațadele și planul de situație pe teren. Mai jos găsești opt lucruri de urmărit pe aceste planșe, fiecare ilustrat cu un proiect din catalog.
1. Începe cu legenda și cu grosimea pereților
Înainte de orice cotă, caută legenda. Acolo vezi ce înseamnă fiecare hașură, adică modelul de linii sau umplutura din interiorul pereților. Convențiile diferă de la un birou de proiectare la altul: cărămida apare adesea cu hașură oblică, BCA-ul cu un model punctat sau o culoare diferită, iar betonul armat al stâlpilor și centurilor cu negru plin sau cu o hașură proprie. Nu presupune, verifică legenda fiecărui proiect.
Grosimea contează la fel de mult. Un perete exterior din BCA sau cărămidă cu goluri are de regulă 25–30 cm, la care se adaugă 10–20 cm de termoizolație, în funcție de cerințele nZEB și de calculul termic. Pereții interiori de compartimentare au de obicei 10–15 cm. Pe un proiect de casă tradițională pe parter, de 188 m², cu 4 dormitoare, se vede bine diferența dintre conturul gros al anvelopei și pereții subțiri dintre camere. Asta îți spune și ce poți modifica ușor mai târziu: un perete de compartimentare se mută, un perete structural nu.
2. Arcele ușilor arată cum te vei mișca prin casă
Sfertul de cerc desenat lângă fiecare gol de ușă indică sensul de deschidere și spațiul pe care îl ocupă foaia ușii. Urmărește trei lucruri: să nu se lovească două uși între ele pe un hol îngust, ușa de la baie să nu blocheze vasul de toaletă sau lavoarul, iar ușa de dormitor să nu se deschidă direct peste locul în care ai vrea dulapul. Pe un plan compact, cum este casa pe parter de 150 m² cu 3 dormitoare, merită să urmărești cu degetul traseul de la intrare la fiecare cameră și să vezi unde „se taie” spațiul de arcele ușilor.
3. Ferestrele: lățime, înălțime și parapet
Pe planurile românești, fereastra apare de obicei ca un gol în perete cu linii subțiri paralele, iar lângă ea o notație de tipul 120/140: lățimea și înălțimea golului, în centimetri. Separat se notează înălțimea parapetului, adică distanța de la pardoseală până la glaful ferestrei. Un parapet de aproximativ 90 cm este obișnuit în dormitoare. În bucătărie, unde fereastra este deasupra blatului, parapetul trebuie să fie mai înalt decât blatul, care are cam 90 cm finit. La ușile-fereastră spre terasă parapetul lipsește. Într-o casă pe parter de 171 m², cu 3 dormitoare și 3 băi, compară pozițiile ferestrelor cu locul în care ți-ai pune patul sau canapeaua. O fereastră mare plasată prost poate „bloca” un perete întreg.
4. Cota ±0.00 și nivelurile casei
Pe secțiuni și fațade vei vedea cote de nivel precum ±0.00, +3.00 sau −0.45. Cota ±0.00 este, de regulă, nivelul pardoselii finite de la parter. Toate celelalte înălțimi se măsoară față de ea, nu față de teren. Terenul natural sau amenajat apare de obicei cu o cotă negativă, de exemplu −0.30 sau −0.45, iar diferența îți spune câte trepte vei avea la intrare. Pe un teren în pantă, frecvent în jurul Brașovului sau al Clujului, citește cu atenție aceste cote. Un proiect gândit pe trei niveluri, modern, de 243 m², cu 4 dormitoare, arată clar cum se leagă cotele fiecărui nivel. Pe terenul tău, poziția lui ±0.00 se stabilește însă la adaptarea proiectului, împreună cu arhitectul și cu studiul geotehnic.
5. Secțiunea îți spune cât de înalte sunt camerele
Planul îți arată suprafața, secțiunea îți arată volumul. Acolo citești înălțimea liberă a camerelor, de obicei în jur de 2,60–2,80 m la casele noi, grosimea planșeului de beton armat și a straturilor de pardoseală. La o casă P+M, secțiunea este și mai importantă: vezi unde coboară acoperișul și cât spațiu rămâne efectiv în picioare. Zonele de sub pantă, cu înălțime mică, sunt bune pentru dulapuri încastrate, nu pentru circulație. La casa de 182 m² pe două niveluri, cu 4 dormitoare și 3 băi, uită-te în secțiune la camerele de la etaj și verifică dacă înălțimea se potrivește cu felul în care vrei să le folosești.
6. Scara: adâncimea, treptele și spațiul din capete
Scara este elementul cel mai des subestimat. Pe plan apare ca o succesiune de dreptunghiuri cu o săgeată care indică sensul de urcare și, adesea, notația numărului de trepte și a dimensiunilor lor, de exemplu 17 × 16,5/28. Pentru o scară confortabilă, înălțimea treptei este de obicei în jur de 16–18 cm, iar lățimea călcâiului de 26–30 cm. Înmulțește numărul de trepte cu lățimea lor și vei afla lungimea reală a scării, la care se adaugă podestul și spațiul liber de la plecare și de la sosire. Verifică în secțiune ca deasupra capului să rămână suficientă înălțime pe tot traseul. Proiectul de 185 m² pe două niveluri, cu 3 dormitoare este un bun exercițiu: găsește scara pe ambele planuri și vezi cum se leagă holul de jos de cel de sus.
7. Fațadele și panta acoperișului
Pe fațade vei găsi panta acoperișului, notată în grade (de exemplu 35°) sau în procente, precum și cota la streașină și cota la coamă. Panta nu este doar o chestiune de stil. Ea influențează ce învelitoare poți folosi, fiecare producător de țiglă sau tablă indicând o pantă minimă, cât de bine se descarcă zăpada și cât spațiu util rămâne în pod sau în mansardă. În zonele cu ninsori bogate, o pantă mai mare este de obicei preferată. Înălțimea totală la coamă trebuie comparată și cu ce permite certificatul de urbanism pentru parcela ta, conform PUG sau PUZ. Un proiect clasic, de 231 m² pe două niveluri, cu 4 dormitoare arată cum citești pe fațade raportul dintre streașină, coamă și golurile ferestrelor.
8. Pune mobila pe hârtie înainte să decizi
Mobila desenată în planurile de prezentare este uneori optimistă. Ia cotele camerelor și verifică singur: un pat de 160 × 200 cm are nevoie de cel puțin 60–70 cm de trecere pe laturi, un dulap are adâncimea de aproximativ 60 cm, iar o masă pentru șase persoane are nevoie de aproape 1 m liber în jurul ei pentru scaune. La un proiect compact, precum casa contemporană de 106 m² pe două niveluri, cu 3 dormitoare, acest exercițiu îți arată rapid dacă suprafața este bine folosită sau dacă unele camere sunt doar „pe hârtie” încăpătoare. Poți tipări planul la scară, de exemplu 1:50, unde 1 cm înseamnă 50 cm, și desena mobila pe care o ai deja.
Să citești planșele nu înseamnă să devii proiectant, ci să pui întrebările potrivite la timp. Când găsești un proiect care îți place, parcurge-l în ordinea de mai sus: legenda, pereții, ușile, ferestrele, cotele, secțiunea, scara și fațadele. Notează ce nu înțelegi și discută cu arhitectul care adaptează proiectul la terenul tău. Tot el verifică structura conform P100, cerințele energetice și regulile urbanistice locale. Cele câteva ore petrecute cu planșele în mână te scutesc de modificări scumpe pe șantier.
