Tencuiala s-a terminat vineri, casa încă miroase a var, iar echipa de finisaje vrea să înceapă gletul de luni. De graba aceasta depinde dacă peste un an veți avea pereți curați sau o rețea fină de fisuri care desenează conturul fiecărui stâlpișor. Gletul, amorsa și lavabila sunt ultimele straturi, dar scot la iveală tot ce s-a făcut în grabă înainte. Mai jos găsiți câteva idei, fiecare legată de un proiect concret, ca să știți ce cereți echipei și ce verificați înainte de plată.
1. Lăsați tencuiala să se usuce cât are nevoie, nu cât cere graficul
La o casă pe două niveluri de 143 m², parterul și etajul se usucă în ritmuri diferite: jos aerul e mai rece și mai umed, sus căldura de sub acoperiș grăbește lucrurile. Tencuielile pe bază de ciment și var au nevoie, orientativ, de aproximativ o zi pentru fiecare milimetru de grosime, în condiții bune. La 15–20 mm înseamnă trei-patru săptămâni, iar toamna sau iarna chiar mai mult. Tencuielile pe bază de ipsos se usucă mai repede, dar tot nu în câteva zile.
Aerisiți des, dar fără tunuri de căldură îndreptate spre perete: uscarea forțată crapă suprafața. Un test simplu este să lipiți pe perete o folie de plastic de jumătate de metru pătrat și să o lăsați 24 de ore. Dacă apare condens sub ea, mai așteptați. Cel mai sigur este un umidometru, cu valorile cerute în fișa tehnică a gletului pe care îl folosiți.
2. Plasă acolo unde betonul întâlnește zidăria
Într-un parter minimalist de 120 m², cu ferestre mari și pereți fără ornamente, fiecare buiandrug și fiecare centură se vede imediat dacă fisurează. Zidăria din BCA sau din cărămidă și betonul stâlpișorilor, centurilor și buiandrugilor se mișcă diferit la contracție și la variațiile de temperatură. Linia dintre ele este locul preferat al fisurilor.
Ideal, plasa din fibră de sticlă este înglobată deja în tencuială, pe o fâșie care depășește îmbinarea cu 10–15 cm de fiecare parte. Dacă tencuiala s-a făcut fără ea, se poate îngloba o plasă fină pentru glet în primul strat, pe aceleași trasee. Adăugați fâșii pe diagonală la colțurile ferestrelor și ușilor și colțare cu plasă pe toate muchiile ieșite. Aceste câteva zeci de metri de plasă costă puțin față de o recondiționare după prima iarnă.
3. Două straturi de glet, fiecare cu rolul lui
Un proiect contemporan compact, de 115 m², mizează pe suprafețe simple și pe lumină. Asemenea pereți iartă foarte puțin. Primul strat este un glet de umplere, de obicei pe bază de ipsos, care închide porii și corectează denivelările mici ale tencuielii. Al doilea strat este un glet de finisaj, fie fin, din sac, fie o pastă gata preparată, care se aplică perpendicular pe direcția primului strat.
Un al treilea strat se face doar local, unde lampa arată că mai e nevoie. Gletul nu repară o tencuială strâmbă: dacă dreptarul de doi metri arată goluri mari, problema trebuie rezolvată cu tencuială, nu cu cinci straturi de glet care vor fisura din cauza grosimii.
4. Șlefuirea se verifică cu lampa ținută pe lângă perete
Într-o casă pe un singur nivel de 160 m², holul care leagă zona de zi de dormitoare este de obicei peretele cel mai lung și cel mai „trădător”. Lumina venită din lateral, de la o fereastră sau de la o aplică, scoate în evidență orice val. De aceea, după fiecare strat de glet se șlefuiește cu hârtie de granulație medie, apoi fină, cu mașina cu aspirare, nu cu mâna și fără sistem de colectare a prafului.
Cereți echipei să verifice cu o lampă ținută aproape paralel cu peretele și să marcheze cu creionul zonele de corectat. La final, pereții se desprăfuiesc complet: praful rămas taie aderența amorsei.
5. Amorsa nu este un pas pe care îl puteți sări
La o casă cu etaj și acoperiș cu pante, de 160 m², o parte din pereți sau din tavane este adesea din gips-carton. Acolo, gletul are o absorbție, plăcile alta, iar benzile de la îmbinări a treia. Fără amorsă, lavabila se trage diferit pe fiecare zonă, iar rezultatul sunt „apele”: pete mai mate sau mai lucioase, vizibile când soarele bate pieziș.
Amorsa pe bază de apă, diluată exact cum cere producătorul, uniformizează absorbția și reduce consumul de vopsea. Pe gips-carton, ideal este ca întreaga suprafață să primească un strat subțire de glet, nu doar îmbinările, înainte de amorsă.
6. Lavabilă care chiar se spală în bucătărie, hol și camerele copiilor
Într-o casă cu patru dormitoare pe 129 m², pereții au de dus mult, iar într-un proiect cu cinci dormitoare, de 159 m², holurile și scara sunt atinse zilnic de toată familia. Pe eticheta vopselei căutați clasa de rezistență la frecare umedă după standardul SR EN 13300. Clasa 1 sau 2 este cea potrivită pentru bucătărie, hol, scară și camerele copiilor. Pentru tavane și dormitoarele adulților ajunge o clasă mai modestă.
Finisajul mat profund ascunde micile imperfecțiuni, dar se curăță mai greu. Un semimat sau un satinat suportă buretele mai bine, dar arată fiecare val din glet, așa că pasul 4 devine și mai important. Pentru băi alegeți o vopsea cu protecție anti-mucegai. Se aplică două straturi, primul diluat conform fișei tehnice. Păstrați câțiva litri din același lot pentru retușuri: o altă șarjă rareori are exact aceeași nuanță.
7. Cât costă la o casă de 120–150 m²
Suprafața de finisat este mult mai mare decât aria casei. Pereții și tavanele însumează, de regulă, de trei-patru ori aria utilă. Pentru proiectul de 143 m² de mai sus, socotiți aproximativ 400–500 m² de glet și vopsea. Orientativ, în 2025–2026:
- Manopera pentru glet (două straturi și șlefuire): cam 20–35 RON/m²;
- Manopera pentru amorsă și două straturi de lavabilă: cam 10–18 RON/m²;
- Materialele (glet, amorsă, lavabilă de gamă medie, plasă): cam 12–25 RON/m², mai mult pentru vopselele premium.
Rezultă, pentru întreaga casă, ceva între aproximativ 17.000 și 39.000 RON. În București și în zona Clujului prețurile tind spre capătul de sus. Cereți două-trei oferte și verificați ce include fiecare: montarea plasei, protejarea tâmplăriei și a pardoselilor, curățenia de la final.
8. Defectele pe care nu le plătiți
Într-o casă pe parter de 138 m², recepția finisajelor se face într-o dimineață, cameră cu cameră, cu lanterna în mână. Nu semnați și nu achitați ultima tranșă dacă găsiți:
- fisuri fine pe linia stâlpișorilor, centurilor sau buiandrugilor;
- valuri și umbre vizibile în lumina laterală;
- zgârieturi de la șlefuire sau granule prinse în vopsea;
- diferențe de luciu, urme de trafalet sau retușuri care se văd;
- muchii strâmbe și colțuri ciupite;
- vopsea pe prize, pe tocuri, pe glafuri sau pe pardoseală.
Merită să stabiliți în contract o mică sumă reținută până după primul sezon de încălzire, când apar fisurile de contracție, cu obligația echipei de a reveni pentru remedieri.
Pereții interiori sunt primul lucru pe care îl atingeți în fiecare zi și ultimul la care vreți să lucrați din nou. Cu răbdare la uscare, plasă la fiecare îmbinare cu betonul și o recepție făcută cu lanterna, finisajul rezistă ani buni. Pentru detaliile care țin de materialele alese în proiect, discutați cu arhitectul sau cu dirigintele de șantier înainte ca echipa de finisaje să înceapă lucrul.
