E octombrie, ardeii pentru zacuscă se coc pe plită de trei ore, iar într-o casă nouă, etanșă și bine izolată, mirosul nu mai are pe unde să iasă. Hota merge la treapta maximă, dar abia se aude că trage. În sufragerie, focul din șemineu începe brusc să scoată fum în cameră. Scena e mai frecventă decât ar crede cineva care a locuit doar la bloc sau într-o casă veche. Mai jos găsiți întrebările pe care le auzim cel mai des despre hota de bucătărie într-o casă nZEB și răspunsurile la ele.
De ce e hota o problemă tocmai într-o casă nZEB?
Pentru că o casă nZEB e construită să nu lase aerul să intre pe unde vrea el, iar o hotă cu evacuare scoate din casă un volum mare de aer care trebuie să intre la loc de undeva. Într-o casă din BCA sau cărămidă cu termosistem, cu tâmplărie bună și cu bandă de etanșare la ferestre, nu mai există neetanșeitățile prin care intra aerul în casele vechi.
Ordinul de mărime e ușor de reținut. O hotă obișnuită evacuează la treapta maximă în jur de 400–700 m³/h. Ventilația cu recuperare de căldură a unei case de 150 m² schimbă de regulă 150–250 m³/h. Așadar hota poate scoate de două-trei ori mai mult aer decât tot sistemul de ventilație al casei. Dacă nu are pe unde să intre aer proaspăt, în casă apare o depresiune.
Poate o hotă puternică să tragă fum din șemineu?
Da, și este cel mai serios risc al combinației dintre o hotă cu evacuare și un focar cu tiraj natural. Când în casă e depresiune, aerul intră pe cea mai ușoară cale. De multe ori aceasta e chiar coșul șemineului, al sobei sau al unei centrale pe gaz cu tiraj natural. Atunci fumul și gazele de ardere, inclusiv monoxidul de carbon, coboară în locuință.
Dacă aveți șemineu sau sobă, alegeți un focar etanș, cu aer de ardere adus din exterior printr-o conductă proprie. Proiectantul de instalații poate cere și un dispozitiv de siguranță, de exemplu un presostat diferențial sau un contact de fereastră, care oprește hota dacă nu are aer de compensare. Normele exacte pentru instalațiile de ardere se verifică cu proiectantul și cu furnizorul de gaz. Un detector de monoxid de carbon lângă focar e oricum obligatoriu de bun-simț.
Hota cu evacuare funcționează fără admisie de aer proaspăt?
Funcționează prost. Motorul se învârte, face zgomot, dar debitul real scade mult față de cel din catalog, pentru că ventilatorul nu poate scoate aer dintr-o încăpere în care nu intră aer. Mulți cred că au cumpărat o hotă slabă și iau una și mai puternică, ceea ce agravează problema.
Soluția este o admisie de aer proaspăt cu clapetă motorizată. Este o trecere prin perete cu o clapetă izolată, care se deschide automat când pornește hota și se închide etanș când hota se oprește. Se montează în bucătărie sau foarte aproape de ea, ideal în spatele unui corp de mobilier sau lângă pardoseală, ca iarna să nu cadă aer rece direct pe cel care gătește. Ca alternativă mai simplă există contactul de fereastră: hota pornește doar dacă o fereastră e deschisă pe rabat.
Hota cu recirculare face față gătitului românesc?
Face față bine grăsimii și mirosului, mai slab umidității și căldurii. O hotă cu recirculare trece aerul prin filtrul de grăsime și apoi printr-un filtru de miros, după care îl întoarce în bucătărie. Nu creează depresiune, deci nu are cum să tragă fum din șemineu, și nu cere nicio gaură în termosistem.
Există două tipuri de filtre de miros. Filtrul cu cărbune activ e ieftin la cumpărare, dar se saturează. La o familie care prăjește des, schimbarea vine cam la 3–6 luni, iar în 2026 un set costă de regulă 150–400 RON. Modulul cu plasmă (ionizare) costă mai mult la început, cam 1.500–3.500 RON în 2026, dar se curăță și rezistă câțiva ani. Ambele rețin mirosul, însă niciunul nu scoate aburul de la oala de sarmale care fierbe patru ore. Umiditatea trebuie preluată de ventilația casei.
Ce alegem, recirculare sau evacuare cu admisie motorizată?
Pentru cele mai multe case nZEB cu ventilație mecanică, recircularea cu plasmă este alegerea mai sigură și mai simplă. Evacuarea are sens dacă gătiți mult și intens și acceptați costul și detaliile de execuție ale unei admisii motorizate.
| Criteriu | Recirculare (plasmă/cărbune) | Evacuare + admisie motorizată |
|---|---|---|
| Miros și grăsime | Bine, dacă filtrele sunt întreținute | Foarte bine |
| Abur și căldură | Rămân în casă, le preia VMC | Sunt scoase afară |
| Risc pentru șemineu | Niciunul | Controlat doar cu admisie și siguranțe |
| Pierderi de căldură iarna | Practic zero | Mari în timpul funcționării |
| Găuri în anvelopă | Niciuna | Două, ambele de detaliat atent |
Pot lega hota la recuperatorul de căldură?
Nu. Grăsimea din aburi se depune în schimbătorul de căldură și în tubulatura sistemului VMC, iar curățarea lor este dificilă și scumpă. Debitele nici nu se potrivesc, cum am arătat mai sus.
Corect este ca VMC să aibă o gură de extracție proprie în bucătărie, la distanță de plită și de preferință cu filtru. Aceasta lucrează permanent la debit mic și preia umiditatea, inclusiv pe cea lăsată în urmă de o hotă cu recirculare. Multe unități au o treaptă „boost” pe care o porniți cât gătiți. Hota se ocupă de grăsime și miros, iar ventilația se ocupă de aer și de umezeală.
Pe unde trece tubulatura prin termosistem fără punte termică?
Pe cel mai scurt drum spre exterior, printr-un perete exterior, nu prin pod sau prin acoperiș. Lungimea ideală e de cel mult câțiva metri, cu cât mai puține coturi. Se folosește de obicei o tubulatură rotundă de 125–150 mm, cu o pantă ușoară spre exterior, ca eventualul condens să nu curgă înapoi în hotă.
La trecerea prin zidărie și termosistem se montează un manșon. Pe partea interioară se lipește o bandă de etanșare la aer, racordată la stratul de tencuială, iar pe partea exterioară o bandă rezistentă la intemperii. Tubul se izolează pe porțiunea din perete și se termină afară cu o grilă care are clapetă anti-retur izolată, nu una din tablă subțire, care rămâne rece și bate în vânt. Detaliul trebuie desenat în proiect înainte de termosistem. Spart ulterior prin polistiren sau vată, peretele aproape sigur rămâne cu o punte termică și cu o neetanșeitate.
Contează unde e bucătăria în planul casei?
Contează mult, mai ales la evacuare. O bucătărie așezată pe un perete exterior, cu plita aproape de acel perete, permite un traseu scurt, fără coturi și fără tubulatură ascunsă în tavanul fals al sufrageriei. La o casă parter compactă, precum casa de 119 m² cu 3 dormitoare pe un singur nivel, bucătăria deschisă spre living trebuie gândită de la început împreună cu hota, pentru că mirosul ajunge imediat în toată zona de zi.
Planurile pe un nivel cu zona de zi bine separată de dormitoare, ca casa modernă minimalistă de 165 m² sau casa tradițională parter de 161 m², țin mirosurile departe de camerele de dormit. Poziția plitei pe un perete exterior se discută cu arhitectul încă de la adaptarea proiectului.
La casele P+1 se adaugă scara deschisă, care funcționează ca un coș și duce aerul cald și mirosul la etaj. La casa contemporană P+1 de 181 m² cu 3 dormitoare sau la casa tradițională de 189 m² cu 4 dormitoare merită verificat dacă bucătăria poate fi închisă cu o ușă glisantă atunci când gătiți ceva cu miros puternic.
Când merită o bucătărie de vară?
Merită dacă faceți în fiecare an conserve, zacuscă, bulion sau dulcețuri în cantități mari, dacă prăjiți des peștele sau mititeii, ori dacă vreți să păstrați casa nZEB rece vara fără să lucreze pompa de căldură împotriva unei plite pornite toată ziua. Nicio hotă nu scoate complet mirosul de ardei copți pe tablă timp de o zi întreagă.
Bucătăria de vară poate fi o construcție separată în curte sau un spațiu acoperit lângă terasă, cu plită, chiuvetă și eventual grătar. Pe loturile din jurul Bucureștiului, Clujului sau Brașovului verificați în certificatul de urbanism și în PUG sau PUZ ce suprafață construită mai permite lotul și la ce distanță de vecini puteți construi. De regulă e nevoie de autorizație, așa că e mai simplu să o includeți de la început în dosarul casei. Un plan compact, ca casa modernă P+1 de 149 m² sau casa parter de 177 m² cu garaj dublu, lasă de obicei loc în curte pentru o astfel de bucătărie.
Ce trebuie să-i spunem proiectantului înainte de autorizație?
Cât și cum gătiți, dacă vreți șemineu și ce fel de hotă preferați. Din aceste trei informații proiectantul de instalații dimensionează ventilația, decide dacă e nevoie de admisie motorizată și desenează trecerea prin perete. Cerințele nZEB și testul de etanșeitate, dacă îl faceți, se verifică pe proiectul final, iar o gaură de 150 mm făcută ulterior le poate strica.
Programul Casa Verde a finanțat în ultimii ani mai ales pompe de căldură și panouri fotovoltaice, nu hote sau ventilație. Condițiile se schimbă de la o sesiune la alta, așa că verificați ghidul în vigoare la AFM. Pentru ventilație, regula rămâne aceeași: hota se alege odată cu proiectul casei, nu la montarea mobilei de bucătărie.
