Cât costă o priză pusă greșit? Pe planșă, nimic: muți un simbol cu doi centimetri. După tencuială, înseamnă un perete spart, praf în toată casa și o zi de manoperă. Instalația electrică este partea proiectului care se schimbă cel mai ieftin înainte de zidărie și cel mai scump după finisaje. Totuși, multe familii o lasă pe seama electricianului, „că știe el”.
Am comparat felul în care se gândește instalația unei case noi în România cu practica din SUA și Canada, din Germania și din Regatul Unit. Diferențele sunt utile pentru că arată ce se poate pregăti din timp la o casă parter, P+M sau P+1 de lângă București, Cluj sau Brașov. Mai jos sunt cele mai frecvente mituri, fiecare cu realitatea din spatele lui.
Mitul 1: „Un branșament monofazic ajunge pentru orice casă”
Fact: Pentru o casă clasică, cu centrală pe gaz și aragaz, monofazicul a fost mult timp suficient. O casă nZEB construită în 2025–2026 arată însă altfel. Are pompă de căldură, plită cu inducție, boiler electric sau în pompă, eventual fotovoltaice și, mai devreme sau mai târziu, o mașină electrică. În Germania, branșamentul trifazic este practic standard la locuințe, iar un wallbox de 11 kW se racordează pe trei faze fără discuții. În România, puterea aprobată și tipul de racord se stabilesc prin avizul tehnic de racordare de la operatorul de distribuție. De aceea merită să cereți de la început trifazic, cu o putere realistă, ca să nu refaceți ulterior documentația și firida. Calculul exact îl face proiectantul de instalații, pe baza consumatorilor pe care îi declarați acum.
Mitul 2: „Americanii au 200 A, deci și noi avem nevoie de un tablou uriaș”
Fact: Cifrele în amperi nu se compară direct. În SUA și Canada, o casă nouă primește frecvent un branșament de 200 A, la tensiunea casnică nord-americană, ceea ce înseamnă o putere disponibilă mare, dar și un sistem cu încălzire, climatizare și uscătoare de rufe complet electrice. Un racord trifazic european de 3 x 400 V oferă, la un curent mult mai mic pe fază, o putere comparabilă cu ce are nevoie o familie. Pentru o casă românească, important nu este „numărul mare” de pe siguranța generală. Contează un tablou cu rezervă de locuri (cam 20–30% libere), circuite separate pentru consumatorii mari și, la o casă P+1, un tablou secundar la etaj, ca să nu traversați casa cu zeci de cabluri.
Mitul 3: „Prize se pot adăuga oricând, iar la nevoie folosim prelungitoare”
Fact: În SUA, regulile de instalare impun ca de-a lungul pereților locuibili să nu existe un punct aflat la mai mult de aproximativ 1,8 m de o priză, iar blatul de bucătărie are reguli separate. În Germania, ghidurile de dotare (standardul DIN 18015 și o clasificare pe stele a nivelului de echipare) recomandă un număr minim de prize pe cameră. În România normativul I7 stabilește regulile de siguranță, dar numărul de prize îl decideți practic voi. Un reper bun este următorul: în dormitor, câte o priză dublă de fiecare parte a patului și la birou. În living, 3–4 puncte, inclusiv lângă televizor. În bucătărie, 4–6 prize deasupra blatului, plus circuite dedicate pentru cuptor, plită, mașina de spălat vase și frigider. Nu uitați exteriorul: o priză pe terasă, una lângă intrare și una în garaj.
La o casă parter compactă, cum este această casă tradițională de 146 m² cu 3 dormitoare, totul se poate rezolva dintr-un singur tablou, cu trasee scurte. La planurile mai mari merită desenat un plan de mobilare înainte de cel de prize.
Mitul 4: „Pompa de căldură și inducția sunt doar niște aparate în plus”
Fact: Amândouă cer circuite dedicate, cu secțiuni de cablu dimensionate de proiectant. O plită cu inducție are o putere maximă de ordinul a 7 kW, iar o pompă de căldură aer-apă are unitatea exterioară, unitatea interioară, eventual o rezistență de rezervă și pompele de circulație, adesea pe circuite separate. În Germania și în Regatul Unit, pompa de căldură este anunțată de regulă operatorului de rețea, care poate cere un contor sau un regim tarifar dedicat. În România trebuie să stabiliți din proiect locul unității exterioare (departe de dormitoare, din cauza zgomotului), traseul cablului și un spațiu tehnic pentru boiler și tablou. Programele AFM de tip Casa Verde au finanțat în anumite ediții și pompe de căldură. Condițiile s-au schimbat de la un an la altul, așa că verificați ghidul în vigoare înainte să alegeți echipamentul.
Mitul 5: „Încărcătorul pentru mașina electrică îl montez când îmi cumpăr mașina”
Fact: Aparatul îl puteți cumpăra mai târziu, dar pregătirea se face acum. În Regatul Unit, încărcătoarele casnice noi trebuie să fie „smart” încă din 2022, adică să poată amâna încărcarea în orele de consum redus. În Germania, un wallbox de până la 11 kW trebuie notificat operatorului de rețea, iar unul mai puternic are nevoie de aprobare. În România, în 2025, un wallbox de 7–11 kW costă orientativ 2.500–6.000 lei, iar montajul într-o casă deja finisată poate adăuga 1.500–4.000 lei sau mai mult dacă traseul e lung. În schimb, un tub gol sau un cablu de secțiune potrivită lăsat din tablou până în garaj, în faza de structură, costă doar câteva sute de lei.
Planurile cu garaj sunt candidatele evidente. Casa parter modernă de 177 m², cu 4 dormitoare și garaj pentru două mașini permite chiar două puncte de încărcare. Casa compactă de 80 m² pe două niveluri, tot cu garaj dublu, arată că și o locuință mică poate fi pregătită pentru mobilitatea electrică.
Mitul 6: „Fotovoltaicele n-au legătură cu proiectul casei”
Fact: Au legătură directă cu acoperișul și cu tabloul. Orientarea și panta versanților, absența coșurilor și a lucarnelor pe fața sudică, un tub de la pod până la spațiul tehnic și un loc ferit pentru invertor și, eventual, baterie: toate se decid pe planșă. În Germania, acoperișurile cu panouri sunt de mult o normă, iar în unele landuri noile construcții trebuie chiar să le prevadă. În România, cerințele nZEB presupun ca o parte din energia casei să provină din surse regenerabile, iar fotovoltaicele sunt soluția cea mai simplă. Un sistem de prosumator de aproximativ 5 kW costa în 2025 orientativ 20.000–30.000 lei montat. Programul AFM pentru fotovoltaice a avut mai multe ediții, cu sume și eligibilitate diferite, iar statutul de prosumator se obține prin operatorul de distribuție. Verificați regulile actuale înainte de a semna contractul.
La o casă P+M, de tipul casei tradiționale de 127 m² cu 2 dormitoare, lucarnele și ferestrele de mansardă trebuie așezate astfel încât să lase liberă o suprafață continuă de acoperiș pentru panouri.
Mitul 7: „Casa inteligentă înseamnă doar Wi-Fi și becuri smart”
Fact: Soluțiile wireless sunt ieftine și flexibile, dar o rețea cablată rămâne mai stabilă. În Germania, casele noi de nivel mediu-superior au adesea un sistem cablat (de tip KNX), iar în SUA prizele de rețea Ethernet în camere sunt frecvente. Pentru o casă românească, un compromis rezonabil arată așa: cablu de rețea până la birou, televizor și punctele de acces Wi-Fi de pe fiecare nivel, tub pentru jaluzele exterioare motorizate și doză adâncă în spatele întrerupătoarelor. Restul automatizărilor pot rămâne wireless. La o casă pe mai multe niveluri, ca această locuință contemporană de 206 m² cu 3 niveluri, un singur router nu va acoperi tot, iar cablurile trase din timp rezolvă problema.
Mitul 8: „O instalație bine gândită dublează costul”
Fact: Instalația electrică interioară reprezintă de obicei o parte mică din bugetul total al casei. Ce mărește costul nu este planificarea, ci refacerile. Orientativ, în 2025, instalația electrică completă a unei case de 150–200 m² (tablouri, cabluri, doze, aparataj de bază, manoperă) se situa în zona 25.000–60.000 lei, în funcție de dotare și de zonă. Pregătirile pentru viitor (trifazic, tub pentru wallbox, traseu pentru fotovoltaice, rețea cablată) adaugă de regulă doar câteva procente. Pentru o casă P+1 cu 4 dormitoare, precum planul european de 174 m² sau varianta mai generoasă de 195 m², diferența dintre o instalație minimă și una pregătită pentru următorii 20 de ani este mică raportat la costul total.
Concluzie
Comparația cu SUA, Canada, Germania și Regatul Unit nu arată că trebuie să copiați un sistem străin. Arată însă unde se îndreaptă locuințele: mai multă electricitate, mai puțin gaz și mai multă producție proprie. Pentru o casă nouă în România, lista de decizii luate înainte de zidărie este scurtă. Cereți trifazic, cu o putere realistă în avizul de racordare. Desenați prizele pe planul de mobilare. Prevedeți circuite dedicate pentru pompă și inducție, un tub până în garaj și un traseu de la acoperiș la spațiul tehnic. Discutați lista cu proiectantul de instalații și verificați la operatorul de distribuție și la AFM regulile valabile în anul în care construiți.
