Ai ales planul și le-ai arătat copiilor camerele. Pui apoi schița peste extrasul de carte funciară și vezi problema: garajul iese spre gardul vecinului, iar accesul auto vine din partea cealaltă. Livingul cu terasa dă spre zona unde casa de alături aruncă umbră toată după-amiaza. De cele mai multe ori nu trebuie să cauți alt proiect. Ajunge să întorci planul în oglindă. Mai jos sunt întrebările pe care le aud cel mai des proprietarii de terenuri din jurul Bucureștiului, Clujului sau Brașovului, cu răspunsuri directe.
Ce înseamnă, concret, un plan de casă în oglindă?
Înseamnă că tot ce era în stânga ajunge în dreapta, iar fața și spatele casei rămân pe loc. Intrarea, garajul, livingul și dormitoarele își păstrează legăturile dintre ele și suprafețele. Se schimbă doar partea în care se află fiecare încăpere.
Diferența față de o rotire e importantă. Rotirea mută fațada principală spre alt punct cardinal. Oglindirea nu face asta: dacă livingul era în spate, rămâne în spate. Oglindirea rezolvă probleme de tip „stânga sau dreapta”. Problemele de tip „față sau spate” nu le rezolvă.
Când rezolvă oglindirea problema garajului și a accesului auto?
O rezolvă atunci când accesul auto pe teren este fixat pe partea opusă celei din plan. De obicei e fixat de o poartă existentă, de un stâlp de electricitate, de un cămin sau de regulamentul de urbanism. Pe loturile înguste din zonele noi, cu fronturi de 12–16 m, nu prea ai unde muta aleea. Atunci casa trebuie să se adapteze aleii.
Un exemplu bun este o casă parter compactă, de 112 m², cu garaj dublu lipit de o latură. Pe un lot îngust, garajul acesta trebuie să fie exact pe partea pe care intri cu mașina. Altfel pierzi jumătate din curte cu o alee care ocolește casa. Prin oglindire garajul trece pe latura bună, iar planul rămâne la fel.
Strada e la nord. Trebuie să oglindesc planul?
Doar dacă garajul sau intrarea nu se potrivesc cu accesul. Orientarea în sine e deja ideală: strada la nord înseamnă grădina la sud. Ai nevoie de un plan cu garajul, holul și băile spre stradă, iar livingul și terasa spre spate.
Să luăm un lot de 15 × 40 m în Ilfov, cu poarta în colțul de nord-est. O casă pe parter, cum este acest plan cu trei dormitoare și zonă de zi deschisă spre spate, merge foarte bine dacă garajul e în dreapta fațadei. Dacă e în stânga, oglindești planul. Livingul rămâne spre sud, iar mașina intră direct din poartă. Uită-te și la dormitoare. După oglindire, cele care dădeau spre est pot ajunge spre vest, adică vor fi mai calde seara vara. La un parter acest lucru se compensează ușor cu umbrire exterioară.
Strada e la sud. Ce fac cu livingul?
Aici oglindirea nu te salvează. Problema e de tip față-spate. Un plan gândit cu zona de zi în spate ar avea livingul spre nord. Ai două variante bune.
Prima variantă este să alegi un plan cu livingul pe fațada de la stradă și să lași o grădină de față suficient de adâncă. Retragerea față de aliniament o fixează PUG-ul sau PUZ-ul, nu tu, așa că verifică-o în certificatul de urbanism. A doua variantă este un plan cu zona de zi pe o latură, care primește soare de la sud și de la est sau vest. Abia la a doua variantă intervine oglindirea: alegi latura mai largă sau mai luminoasă a lotului și întorci planul ca livingul să ajungă acolo. Cu o casă cu etaj, cum este acest P+1 cu patru dormitoare, poți ține dormitoarele sus spre sud și accepta un parter mai puțin însorit. Casa e oricum mai compactă și mai ușor de încadrat în cerințele nZEB.
Pot folosi oglindirea ca să țin ferestrele departe de vecin?
Da, este unul dintre cele mai bune motive să o faci. Pe loturile înguste, o latură a casei ajunge de obicei mult mai aproape de hotar decât cealaltă. Codul civil limitează ferestrele cu vedere directă spre proprietatea vecină dacă distanța e mică. Pragul uzual este de 2 m pentru vederea directă. Pentru regulile exacte și pentru situația ta, verifică cu arhitectul.
Prin oglindire pui latura cu cele mai puține ferestre (garaj, cămară, baie, scară) spre vecinul apropiat. Livingul și dormitoarele ajung spre fâșia mai largă de curte. Un plan precum această casă modernă pe două niveluri, cu o latură aproape închisă se pretează foarte bine la așa ceva. Dacă regulamentul local permite construirea pe limită, garajul poate deveni chiar zid pe hotar.
Ce se schimbă în planșe când oglindești un proiect?
Se schimbă geometria, dar textele, cotele și simbolurile trebuie să rămână lizibile. De aceea nu ajunge o oglindire cu un clic în program. Arhitectul redesenează planurile, fațadele și secțiunile, iar fațada „stânga” devine fațada „dreapta”. Mai verifică încă o dată:
- sensul ușilor, ca să nu se deschidă spre perete sau peste întrerupător;
- scara, al cărei sens de urcare se inversează. De obicei nu e o problemă, dar trebuie văzut cum se leagă de holul de la etaj;
- bucătăria, unde linia de mobilier, hota și aragazul se mută odată cu peretele;
- ferestrele de pe fațade, mai ales dacă inițial erau asimetrice din motive estetice.
Rezultatul intră în documentația pentru autorizația de construire, alături de planul de situație cu casa pe terenul tău real.
Afectează oglindirea structura și calculul seismic?
În principiu nu: o structură oglindită se comportă la fel ca originalul. Pereții, stâlpii și grinzile își păstrează dimensiunile și distanțele. Tot ce era simetric sau nesimetric rămâne la fel, doar întors.
Totuși, în România orice plan se adaptează structural la amplasament. Inginerul ia în calcul zona seismică după P100 (în sud și est, influența Vrancei e decisivă), studiul geotehnic al lotului și materialele alese: zidărie de cărămidă sau BCA cu stâlpișori și centuri, ori cadre din beton armat. Planșele de structură se refac oricum pentru terenul tău, iar oglindirea se face în aceeași etapă. Proiectul trece apoi pe la verificatorul atestat, ca orice altă adaptare.
Ce se întâmplă cu instalațiile și branșamentele?
Aici e partea care cere cea mai mare atenție, pentru că branșamentele nu se oglindesc odată cu casa. Apa, canalizarea, gazul și curentul vin din stradă în punctele stabilite de furnizori. Dacă oglindirea duce camera tehnică, centrala sau tabloul electric în partea opusă racordurilor, apar trasee lungi prin curte sau prin casă.
La o casă cu pompă de căldură și panouri fotovoltaice, eventual cumpărate prin programul Casa Verde, contează și unde stă unitatea exterioară. Nu o vrei sub fereastra dormitorului sau lângă terasa vecinului. Contează și pe ce versant al acoperișului ajung panourile după oglindire. La un plan ca această casă cu etaj și garaj simplu, mută din timp camera tehnică lângă garaj, pe partea racordurilor. Dacă ți-o propune instalatorul pe șantier, schimbarea va costa mai mult.
Cere arhitectul bani în plus pentru oglindire?
De obicei puțin sau deloc, dacă o ceri de la început. Adaptarea unui plan la un teren din România presupune oricum planul de situație, refacerea structurii și a instalațiilor și dosarul pentru autorizație. Oglindirea se face în același pas și nu adaugă o etapă nouă.
Prețul crește când oglindirea vine după ce planșele au fost terminate sau verificate. Atunci se refac desene și se plătește din nou verificarea. Cere ca oferta de adaptare să menționeze clar că planul va fi oglindit. Spune asta înainte de semnarea contractului, nu la a doua discuție. Tarifele diferă mult între orașe și birouri, așa că compară două sau trei oferte.
Când nu merită să oglindești un plan?
Nu merită când problema terenului e de tip față-spate sau când casa nu încape pe lot, oricum ai întoarce-o. Dacă grădina e la nord și planul are toate camerele importante în spate, oglindirea doar mută problema dintr-o parte în alta. Un plan cu zona de zi pe latură sau o casă pe parter mai lungă, de exemplu acest parter cu patru dormitoare dispuse pe lungime, poate funcționa mai bine decât orice oglindire.
Mai e un caz: casele cu fațadă clasică sau tradițională, unde un foișor, un bovindou sau o lucarnă au fost puse intenționat pe o parte. Oglindite, ele arată corect, dar uneori nu mai dau spre priveliștea pentru care au fost gândite. Înainte de decizie, desenează pe planul de situație casa în ambele variante, cu săgeata nordului, poarta și casele vecine. Diferența se vede imediat pe hârtie.
