Cele mai multe incendii în casele noi nu pornesc din cauza proiectului. Pornesc de la un detaliu de șantier, de exemplu o grindă din șarpantă lipită de coșul de fum. Detaliul a fost acoperit cu gips-carton într-o vineri după-amiază și nu l-a mai văzut nimeni. Siguranța la incendiu într-o casă unifamilială nu cere echipamente scumpe, ci atenție în câteva momente precise ale construcției. Lista de mai jos urmează ordinea în care apar aceste momente, de la proiect până la mutare.
1. Etapa de proiect: ce reguli se aplică, de fapt, casei tale
- Normativul P118: este reglementarea de bază pentru siguranța la foc a construcțiilor și are mai multe părți, inclusiv pentru instalații și detectare. O parte din prevederi se aplică și locuințelor individuale, chiar dacă multe privesc clădirile publice.
- Avizul ISU: o casă obișnuită de tip parter, P+M sau P+1, locuită de o singură familie, de regulă nu are nevoie de aviz de securitate la incendiu. Situația se poate schimba dacă adaugi o funcțiune comercială, o pensiune sau un spațiu de lucru cu public. Clădirile cu mai multe locuințe sau de dimensiuni mari pot intra și ele în altă categorie.
- Certificatul de urbanism: citește lista de avize cerute. Dacă ISU apare acolo, el trebuie obținut înainte de autorizația de construire.
- Proiectul de instalații: verifică dacă specifică traseul coșului, clasa ușii spre camera tehnică și poziția detectoarelor. Altfel, aceste decizii vor fi luate pe șantier, din ochi.
Sfatul meu: întreabă-l direct pe arhitect dacă proiectul tău are nevoie de aviz ISU și cere răspunsul în scris. Pragurile și categoriile se mai modifică, iar o verificare la ISU-ul județean sau la primărie costă mai puțin decât o întârziere la recepție.
2. Detectoarele de fum și de monoxid de carbon
- Holurile: montează cel puțin un detector de fum pe fiecare nivel, pe holul care leagă dormitoarele. Pune încă unul la capătul de sus al scării.
- Dormitoarele: un detector în fiecare cameră de dormit este ideal, mai ales dacă dormi cu ușa închisă.
- Bucătăria: un detector de fum declanșează alarme false aici. Folosește un detector de temperatură sau montează detectorul de fum în afara bucătăriei.
- Monoxidul de carbon: pune un detector de CO în camera centralei pe gaz, în camera cu șemineu sau sobă și lângă dormitoarele de deasupra lor.
- Poziția pe tavan: păstrează o distanță de câteva zeci de centimetri față de colțuri și de pereți. Nu monta detectorul lângă guri de ventilație sau în dreptul ferestrelor.
- Interconectarea: alege detectoare legate între ele, prin fir sau wireless. Astfel, o alarmă la parter se aude și în mansardă.
În 2025, un detector de fum autonom bun costă aproximativ 60–150 lei, iar unul de CO certificat costă între 100 și 250 lei. Pentru o casă de mărimea lui planul compact pe un singur nivel, cu trei dormitoare, totalul rămâne sub prețul unei uși de interior. Dacă vrei detectoare alimentate din rețea, cere electricianului dozele în tavan înainte de tencuială.
3. Camera centralei și spațiul tehnic
- Pereții: zidăria din cărămidă sau BCA și planșeul din beton armat rezistă bine la foc. Atenție la pereții de compartimentare ușori dintre camera tehnică și restul casei, care trebuie să aibă rezistența cerută de proiect.
- Ușa: dacă proiectantul cere o ușă rezistentă la foc, de exemplu EI 30, verifică eticheta și certificatul. Ușa trebuie să aibă și dispozitiv de autoînchidere.
- Golurile: țevile și cablurile care trec prin perete se etanșează cu materiale rezistente la foc, nu cu spumă poliuretanică obișnuită.
- Aerisirea: centrala pe gaz are nevoie de aer de combustie și de evacuarea gazelor arse conform proiectului de gaze. Firma autorizată verifică acest lucru înainte de punerea în funcțiune.
- Depozitarea: nu ține peleți, butelii, vopsele sau benzină lângă cazan.
Camera tehnică într-un subsol are avantaje, dar acolo fumul se ridică direct spre casă. Într-o casă ca acest plan cu subsol și locuire pe un singur nivel, ușa de pe scara subsolului contează la fel de mult ca ușa camerei tehnice. Dacă ai o pompă de căldură pentru care ai cerut finanțare prin Casa Verde, riscul de CO dispare, dar invertorul fotovoltaic și tabloul electric merită și ele un spațiu separat și aerisit.
4. Coșul de fum și șarpanta din lemn
- Distanța față de lemn: căpriorii, pana și astereala nu au voie să atingă coșul. Respectă distanța din certificatul sistemului de coș. Aceasta diferă între coșurile ceramice izolate, cele din inox și cele din zidărie.
- Umplutura: spațiul dintre coș și lemn se umple cu vată minerală bazaltică, niciodată cu polistiren sau resturi de lemn.
- Trecerea prin planșeu: în dreptul tavanului de gips-carton și al izolației din pod verifică aceeași regulă. Nimic combustibil nu trebuie să stea lipit de coș.
- Ușa de curățare: trebuie să fie accesibilă după finisaje, nu acoperită de mobilier.
- Înălțimea peste acoperiș: coșul trebuie să iasă suficient deasupra coamei sau a planului acoperișului, conform proiectului. Altfel tirajul e slab și scânteile pot ajunge pe învelitoare.
Aceasta este verificarea cea mai importantă înainte de închiderea tavanelor. Urcă în pod, fotografiază fiecare trecere a coșului prin lemn și păstrează pozele. Într-o casă cu mansardă locuită, cum este acest plan pe două niveluri cu trei dormitoare, coșul traversează exact zona în care dorm copiii, deci o greșeală aici nu are voie să rămână ascunsă.
5. Evacuarea de la etaj și din mansardă
- Fereastra de salvare: fiecare dormitor de sus ar trebui să aibă o fereastră care se deschide complet și prin care poate trece un adult. Ferestrele de mansardă mici sau fixe nu îndeplinesc acest rol.
- Parapetul: dacă fereastra e prea sus, ai nevoie de o treaptă fixă sau de o mobilă stabilă sub ea.
- Scara interioară: verifică lățimea, mâna curentă și distanța până la ușa de ieșire. O scară deschisă direct în living, lângă șemineu, devine un coș pentru fum.
- Exteriorul: gândește-te unde aterizezi. O copertină, o terasă joasă sau un acoperiș de garaj sub fereastră ajută. Gardul viu și șanțurile, nu.
- Accesul pompierilor: pe un lot îngust din jurul Bucureștiului, Clujului sau Brașovului, lasă poarta și aleea suficient de libere pentru o mașină de intervenție.
Cel mai simplu de evacuat rămâne casa pe parter, unde fiecare dormitor are fereastră spre grădină. Exemple sunt această casă tradițională pe un singur nivel sau varianta mai mare cu patru dormitoare. Dacă alegi totuși o casă pe mai multe niveluri, cum este planul P+1 cu patru dormitoare, discută cu arhitectul poziția scării și ferestrele de salvare încă de la schiță. Pentru case pe trei niveluri, ca acest plan modern compact, drumul spre exterior trebuie gândit pentru fiecare etaj în parte.
Greșelile cele mai frecvente
- Lemn lipit de coș, ascuns sub izolație și gips-carton.
- Spumă poliuretanică în golurile de trecere din camera centralei.
- Un singur detector, montat în bucătărie, unde e oprit după prima alarmă falsă.
- Lipsa detectorului de CO lângă centrala pe gaz sau șemineu.
- Ferestre de mansardă fixe sau prea mici în dormitoare.
- Presupunerea că avizul ISU nu e necesar, fără să o verifici în certificatul de urbanism.
