E vineri, ora 7 dimineața, iar autobetoniera e programată la 9. Echipa spune că armătura centurii e gata și că „e ca în proiect”. Aveți două ore să vă convingeți de asta, pentru că după turnare nu mai vedeți nimic. La o casă din cărămidă sau BCA, construită într-o zonă cu seismicitate ridicată, cum e o mare parte din România din cauza surselor din Vrancea, stâlpișorii, centurile și plăcile sunt cele care țin zidăria împreună la cutremur. Proiectul de rezistență, făcut după P100-1/2013 și codul pentru structuri din zidărie CR6/2013, contează doar dacă e executat întocmai. Mai jos sunt ideile care fac diferența pe șantier, fiecare legată de un tip de casă din catalog.
1. Planșele de armare se citesc înainte de prima turnare, nu în ziua ei
Cereți de la proiectant planșele de rezistență și parcurgeți-le cu diriginte de șantier înainte de începerea lucrărilor. La o casă mică, de exemplu o casă tradițională P+M de 90 m², cu 3 dormitoare, sunt puțini stâlpișori, iar fiecare contează. Uitați-vă unde sunt așezați: la colțuri, la intersecțiile de ziduri, de o parte și de alta a golurilor mari. Dacă meșterul propune să „mute un stâlpișor puțin mai încolo” ca să încapă o fereastră, răspunsul îl dă proiectantul, nu echipa.
2. Numărați barele și măsurați distanța dintre etrieri
Cea mai frecventă abatere e și cea mai simplă: o bară mai subțire decât în planșă sau etrieri mai rari. Luați un șubler sau citiți marcajul de pe bare și comparați diametrele cu proiectul. Măsurați pasul etrierilor cu ruleta, mai ales la capetele stâlpișorilor, unde proiectul cere de regulă îndesirea lor. Verificați că etrierii au cârligele îndoite cum arată detaliul, de obicei la 135°, și că suprapunerile barelor au lungimea din planșe. La casa P+M de 164 m², cu 4 dormitoare și garaj, golul ușii de garaj e un loc unde aceste detalii devin critice, pentru că acolo zidăria lipsește și sarcinile trec prin elementele de beton.
3. Distanțierii: centimetrii care protejează armătura
Armătura trebuie să stea la o anumită distanță de fața betonului, acoperirea cu beton, de obicei între 2,5 și 4 cm, în funcție de element și de expunere; valoarea exactă e în proiect. Fără ea, oțelul ruginește în timp, iar betonul se fisurează. Cereți distanțieri din plastic sau din beton, prinși de armătură, nu bucăți de cărămidă, pietre sau lemn. Chiar și la o casă compactă, ca locuința modernă de 95 m², cu 3 dormitoare pe două niveluri, placa peste parter are zeci de metri pătrați de armătură care nu are voie să stea pe cofraj.
4. Cofrajul trebuie să fie drept, etanș și bine sprijinit
Un cofraj care cedează sub greutatea betonului proaspăt înseamnă o placă burtoasă sau un stâlpișor strâmb. Verificați verticalitatea cu nivela, rosturile dintre panouri (pe unde fuge laptele de ciment), curățenia din interior și sprijinirea plăcii cu popi pe o bază stabilă. La o casă mai mare, ca modelul tradițional P+1 de 250 m², cu 5 dormitoare, deschiderile plăcii sunt mai mari, iar popii trebuie să fie suficient de deși. Nu acceptați scoaterea lor mai devreme decât spune proiectantul.
5. Fazele determinante: nimeni nu toarnă fără semnături
Proiectantul stabilește în proiect un program de faze determinante, adică momentele în care lucrarea se oprește și este verificată înainte de a fi acoperită. De obicei printre ele sunt armarea fundațiilor, armarea plăcii peste parter și armarea centurilor și a plăcii de la ultimul nivel, dar lista exactă e cea din proiectul vostru. La aceste faze participă executantul, diriginte de șantier, proiectantul și, după caz, Inspectoratul de Stat în Construcții, care trebuie anunțat din timp. Pentru celelalte lucrări care se ascund se încheie procese-verbale de lucrări ascunse. Pentru o casă precum locuința contemporană de 178 m², cu 3 dormitoare și garaj, asta înseamnă câteva opriri planificate, care trebuie trecute în graficul de lucrări, nu improvizate. Verificați regulile actuale cu proiectantul și cu ISC.
6. Betonul comandat, betonul livrat și vibrarea lui
Pe bonul de livrare citiți clasa betonului (de exemplu C20/25 sau C25/30, cum cere proiectul) și comparați-o cu comanda. Nu lăsați pe nimeni să adauge apă în autobetonieră ca să curgă mai ușor: betonul devine mai slab. Cereți să se ia epruvete pentru încercări, dacă proiectul sau dirigintele le prevede. Betonul se compactează cu pervibratorul, introdus vertical, la distanțe mici, până nu mai ies bule de aer, dar fără exagerare. În stâlpișorii înguști, mai ales lângă golurile mari ale unei case ca modelul modern de 132 m², cu 3 dormitoare, un beton nevibrat lasă goluri numite cuiburi de pietriș, care se văd abia la decofrare.
7. Vara, betonul trebuie udat, nu lăsat la soare
În iulie și august, pe șantierele din jurul Bucureștiului sau din câmpie, temperaturile trec ușor de 30°C. Betonul care pierde apa prea repede se fisurează și nu își atinge rezistența. Programați turnarea dimineața devreme, iar după priza inițială acoperiți placa cu folie sau geotextil ud și udați-o constant cel puțin o săptămână, sau cât indică proiectul. Pentru o casă cu planșeu generos, cum e casa tradițională de 150 m², cu 3 dormitoare și 2,5 băi, udarea plăcii e o muncă mică față de costul unor fisuri apărute sub pardoseală.
8. Greșelile care se descoperă prea târziu
Majoritatea problemelor ies la iveală abia la tencuială sau, mai rău, la primul cutremur. Cele mai des întâlnite sunt:
- armătura lipită de cofraj, vizibilă ca pete de rugină pe fața betonului;
- stâlpișori neancorați în centura de deasupra sau în fundație;
- centuri întrerupte la golurile pentru instalații sau la coșul de fum;
- goluri în placă făcute ulterior, cu flexul, prin armătură, fără acordul proiectantului;
- decofrare prea rapidă și placă încărcată cu paleți de BCA după câteva zile.
La o casă P+1 cu ferestre mari, cum e modelul contemporan de 224 m², cu 3 dormitoare, golurile pentru instalații și ferestre trebuie stabilite înainte de armare, ca să nu fie tăiate apoi prin centuri sau placă.
Nu trebuie să deveniți inginer ca să vă protejați casa. Ajunge să aveți planșele la îndemână, să fiți pe șantier înainte de fiecare turnare și să nu acceptați ca betonul să vină înaintea semnăturilor. Câteva ore de atenție la fiecare etapă înseamnă o structură care face ce a promis proiectul, pentru zeci de ani.
