7 pași de la proiectul de casă cumpărat la autorizație: România față de alte 3 țări

Un proiect cumpărat nu se depune direct la primărie: trebuie adaptat terenului, normei seismice și cerințelor nZEB. Vedem pas cu pas cum merge în România și ce putem învăța din SUA, Polonia și Germania.

Cea mai frecventă greșeală pe care o fac viitorii proprietari este să cumpere întâi proiectul, să-l ducă la primărie și abia acolo să afle că planul de urbanism nu permite casa respectivă pe terenul lor. Un proiect de casă cumpărat dintr-un catalog este un punct de plecare excelent, dar nu este încă documentația cu care obții autorizația de construire. Între cele două se află o etapă de adaptare, iar aici România are regulile ei, diferite de cele din SUA, Polonia sau Germania.

Comparația ne ajută să înțelegem de ce. În SUA, proiectele „stock” se construiesc des aproape neschimbate. În Polonia există chiar un termen consacrat, adaptacja projektu. În Germania, doar un arhitect cu drept de depunere poate semna dosarul. Mai jos sunt cei 7 pași, cu ce înseamnă fiecare pentru o casă construită în România.

1. Începi cu terenul, nu cu proiectul: certificatul de urbanism

În România, primul document este certificatul de urbanism (CU), emis de primăria localității, la cererea ta, pentru scopul „construire locuință”. CU-ul îți spune ce se poate construi pe parcelă și ce avize și studii trebuie să aduci. Fără el nu știi dacă proiectul ales încape. În practică, eliberarea durează de la două la șase săptămâni, în funcție de primărie. Comunele aglomerate din jurul Bucureștiului, Clujului sau Brașovului sunt de obicei mai lente.

În Polonia, rolul acesta îl are planul local (MPZP) sau, unde nu există plan, decizia privind condițiile de construire (WZ). Aceasta din urmă poate dura luni. În Germania, totul pornește de la Bebauungsplan. În SUA, de la regulile de zonare ale comitatului sau orașului. Logica este aceeași peste tot: regulile terenului vin înaintea casei. Diferența este că la noi CU-ul adună totul într-un singur act, ceea ce simplifică lucrurile dacă îl citești cu atenție.

2. PUG, PUZ și cifrele care decid dacă proiectul încape

CU-ul trimite la Planul Urbanistic General (PUG) sau, pentru zonele noi de case, la un Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Din ele afli câteva lucruri esențiale:

  • procentul de ocupare a terenului (POT) și coeficientul de utilizare a terenului (CUT);
  • regimul de înălțime admis (parter, P+M, P+1);
  • retragerile față de stradă și față de limitele laterale și posterioare;
  • uneori, forma acoperișului sau materialele de fațadă.

Pe un lot îngust de suburbie, de 12–15 m lățime, retragerile laterale contează adesea mai mult decât suprafața totală. La acestea se adaugă și distanțele minime pentru ferestrele cu vedere spre vecin, prevăzute de Codul civil.

Dacă terenul nu are PUZ și zona cere unul, termenul se poate lungi cu câteva luni sau chiar un an. Merită să afli asta înainte să cumperi terenul. Germania seamănă aici cu România: un Bebauungsplan detaliat lasă puțin loc de interpretare. În SUA, multe comitate au reguli mai permisive pentru casele unifamiliale.

3. Cine adaptează proiectul: arhitectul cu drept de semnătură

Planul cumpărat trebuie preluat de un arhitect român cu drept de semnătură, membru al Ordinului Arhitecților din România. Acesta întocmește documentația pentru autorizare (DTAC) pe terenul tău concret. Arhitectul poziționează casa pe parcelă, verifică POT și CUT, ajustează fațadele și semnează. Inginerul structurist și cel de instalații completează dosarul.

Situația seamănă cel mai mult cu Polonia, unde adaptacja projektu o face un arhitect cu atestat, și cu Germania, unde dosarul îl depune doar un Bauvorlageberechtigter. Diferența mare apare față de SUA. Acolo, în multe state, un desenator de proiecte (drafter) poate pregăti planurile unei case, iar un inginer intervine doar pentru structură. Concluzia pentru tine: în România nu există varianta „depun proiectul așa cum l-am cumpărat”. Bugetează de la început adaptarea.

4. Structura după P100: aici se schimbă cel mai mult

Proiectele de inspirație americană sunt gândite pe structură ușoară din lemn și unități imperiale. În România, o casă se construiește de regulă din cărămidă sau BCA, cu stâlpișori, centuri și planșeu din beton armat. Calculul se face după normativul seismic P100, iar zona Vrancea ridică exigențele în mare parte din țară, inclusiv la București. Inginerul refac practic structura. Planul de nivel, adică distribuția camerelor, rămâne în mare aceeași, dar pereții se îngroașă, iar unele goluri mari de ferestre se pot micșora. Proiectul structural trece apoi prin verificarea tehnică a unui verificator atestat.

Aici casa pe un singur nivel are un avantaj clar. Un parter compact, fără console și fără goluri uriașe, se calculează ușor la seism, fiindcă nu are încărcări de etaj. Un exemplu bun este casa pe parter cu 3 dormitoare și garaj dublu, de 150 m². Volumul ei simplu și dreptunghiular se transpune fără mari modificări în zidărie confinată.

5. nZEB, instalațiile și Casa Verde

Din 2021, casele noi din România trebuie să respecte cerințele nZEB, adică să aibă un consum de energie aproape zero. Concret, ai nevoie de izolație serioasă, de tâmplărie performantă și de o parte din energie din surse regenerabile, de obicei o pompă de căldură, panouri fotovoltaice sau ambele. Calculul energetic se face încă din faza de autorizare. Detaliile de izolație ale unui proiect străin trebuie oricum refăcute pentru materialele și clima de la noi, cu ierni reci în Brașov și veri fierbinți în Bărăgan.

Programul Casa Verde a finanțat în ultimii ani pompe de căldură și sisteme fotovoltaice pentru persoane fizice. Condițiile și sumele se schimbă de la o sesiune la alta, așa că verifică regulile la AFM înainte de a dimensiona instalațiile. Germania are cerințe energetice comparabile sau chiar mai stricte. În Polonia, normele WT 2021 au împins piața în aceeași direcție. În SUA, cerințele variază mult de la un stat la altul. O casă modernă pe parter, precum proiectul în stil scandinav cu 3 dormitoare, 205 m² și garaj dublu, are acoperișul mare și bine orientat, ideal pentru fotovoltaice.

6. Avize, studii și dosarul pentru autorizație

Lista exactă o dă certificatul de urbanism. De regulă, la o casă unifamilială ai nevoie de:

  • ridicarea topografică, vizată la OCPI;
  • studiul geotehnic;
  • avizele de la furnizorii de utilități: energie electrică, gaze, apă-canal;
  • actul de la agenția de mediu și, după caz, alte avize;
  • extrasul de carte funciară actualizat.

Unele avize se obțin în paralel, altele doar după primele răspunsuri. Din cauza lor, etapa durează adesea între una și trei luni.

Polonia are o cale simplificată pentru casele foarte mici: o simplă notificare (zgłoszenie) pentru locuințe cu amprentă redusă, de până la 70 m². Unele landuri germane scutesc de autorizare casele care respectă exact Bebauungsplan-ul. În România nu există un echivalent practic pentru o casă de familie: și parterul, și P+1 trec prin autorizația de construire. Totuși, o casă pe un singur nivel, fără subsol, înseamnă de obicei un studiu geotehnic și o structură mai simple. Asta se simte în timp și în bani.

7. Cât durează și cât costă până la primul utilaj

Un calendar realist pentru 2025–2026, pe un teren fără PUZ nou, arată cam așa:

  • certificatul de urbanism: 2–6 săptămâni;
  • studiile și adaptarea proiectului: 1–3 luni;
  • avizele: 1–3 luni, parțial în paralel;
  • autorizația de construire: încă 1–2 luni.

În total, de la cumpărarea proiectului până poți începe lucrările trec de obicei 4–8 luni. Pentru comparație, în multe comitate americane permisul vine în câteva săptămâni, iar în Polonia și Germania procesul durează tot de ordinul lunilor.

Costurile sunt orientative și variază mult între orașe. În 2025, ridicarea topografică și studiul geotehnic au costat împreună de regulă câteva mii de lei. Adaptarea proiectului, adică documentația de autorizare cu structură și instalații, a ajuns de la circa 10.000 la peste 30.000 RON, în funcție de suprafață și de cât de mult se schimbă. Taxa de autorizare se calculează ca procent din valoarea lucrărilor; cere calculul exact la primărie. Cu cât casa este mai simplă, cu atât factura scade. Casa pe parter de 138 m², cu 3 dormitoare și garaj sau varianta cu 4 dormitoare de 199 m² și garaj dublu se adaptează mult mai repede decât un P+1 cu console și goluri mari.

De ce o casă pe parter cu garaj se adaptează cel mai ușor

Dacă privești toți cei 7 pași împreună, casa pe un singur nivel cu garaj alipit câștigă aproape la fiecare. Are regim de înălțime minim, deci intră în orice PUG rezidențial. Garajul poate fi mutat pe latura mai apropiată de vecin, ca să respecți retragerile fără să tai din camere. Calculul la P100 este mai simplu, iar acoperișul generos ajută la nZEB. Proiectul farmhouse de 187 m², cu 3 dormitoare și casa modernă de 287 m², cu garaj dublu arată că poți obține spațiu mult și pe parter, dacă lotul permite POT-ul necesar.

Lista scurtă înainte de a începe: cere certificatul de urbanism și citește PUG-ul sau PUZ-ul, alege un proiect care încape în POT și în retrageri, găsește din timp un arhitect cu drept de semnătură și un structurist. Planifică cel puțin jumătate de an până la primul utilaj. Regulile se schimbă, așa că verifică cerințele actuale la primăria ta și cu arhitectul înainte de orice decizie.

Vezi toate proiectele de case