Prima iarnă în casa nouă, undeva lângă Brașov. Se deschide ușa de la intrare, iar aerul rece intră direct în living, peste canapea și peste copilul care se joacă pe covor. Cizmele ude rămân pe gresie, gecile stau pe spătarul scaunelor, iar cineva urcă în grabă la etaj pentru că singura baie e sus. Nimic din toate acestea nu ține de cărămidă, de BCA sau de calculul la seism. Ține de compartimentare, adică de felul în care au fost desenate camerele pe hârtie.
Vestea bună este că aceste greșeli se văd pe plan, înainte de autorizația de construire. Mai jos sunt cele mai răspândite mituri pe care le auzim de la familiile care construiesc la parter, P+M sau P+1, și ce arată de fapt un proiect bine gândit.
Mitul 1: „Sasul de la intrare e spațiu pierdut”
Fact: Câțiva metri pătrați între ușa de la exterior și restul casei fac diferența între un living confortabil și unul în care trage curentul de fiecare dată când vine cineva acasă. Sasul funcționează ca o pernă de aer: iarna, cu crivățul din Câmpia Bucureștiului sau cu zăpada din Ardeal, căldura nu fuge direct afară, iar vara praful și căldura rămân la intrare. Pentru o casă care trebuie să respecte cerințele nZEB, unde fiecare pierdere de căldură contează, un sas închis cu o a doua ușă este o soluție simplă și ieftină. Pe plan, caută ca intrarea să nu dea direct în zona de zi, ci într-un hol mic, delimitat. Chiar și la case compacte se poate, cum arată această casă parter cu 2 dormitoare, de 79 m², unde merită să verifici exact cum e rezolvată intrarea înainte să alegi.
Mitul 2: „Gecile și cizmele încap în dulapul din hol”
Fact: O familie de patru persoane are iarna, la un moment dat, opt-zece perechi de încălțăminte la ușă, geci groase, căciuli, umbrele, poate o sanie și un cărucior. Un dulap de 60 cm adâncime și un metru lățime nu face față. Planurile bune prevăd o debara sau o garderobă lângă intrare, cu loc pentru încălțăminte udă și, ideal, cu o priză pentru un uscător. Când citești un plan, măsoară cu rigla: există un perete liber de cel puțin 1,5–2 m lângă intrare, unde să pui un corp de mobilier? Dacă singurul loc pentru haine e pe hol, la etaj, gecile vor ajunge oricum pe scaunele din bucătărie.
Mitul 3: „La o casă P+M ajunge o baie, la mansardă”
Fact: Este probabil cel mai des regret în casele P+M construite pentru a economisi. Musafirii urcă prin zona privată a familiei ca să ajungă la toaletă, copiii mici nu pot coborî singuri noaptea, iar dacă un părinte în vârstă vine în vizită sau cineva își rupe un picior, casa devine greu de locuit. Minimul rezonabil este un grup sanitar la parter, chiar și de 2–3 m², cu vas și lavoar; și mai bine, o baie cu duș, care permite ca un birou de la parter să devină cameră de oaspeți. Pe plan, numără băile pe fiecare nivel, nu doar în total. Un exemplu de casă mică cu două băi este acest proiect pe două niveluri, de 89 m², cu 2 dormitoare, iar la case mai mari, casa pe două niveluri de 229 m², cu 4 dormitoare și 2,5 băi arată cum se adaugă un grup sanitar fără să pierzi spațiu de locuit.
Mitul 4: „Garajul poate fi separat, te obișnuiești să traversezi curtea”
Fact: Te obișnuiești până în prima seară de ianuarie cu sacoșele de la supermarket, copilul adormit în brațe și ploaie cu lapoviță. Un garaj alipit, cu acces direct în casă printr-o ușă interioară, ideal printr-o cămară, spălătorie sau zonă tehnică, rezolvă problema pentru toți anii care urmează. Ușa dintre garaj și locuință are cerințe de securitate la incendiu, pe care proiectantul trebuie să le precizeze. Mai reține că un garaj alipit intră în amprenta la sol a casei, deci contează la POT; verifică în certificatul de urbanism cât îți permite PUG-ul sau PUZ-ul zonei. Un exemplu de casă parter care include garajul în volum este proiectul cu 3 dormitoare și garaj pentru o mașină, de 158 m². Pentru familii mai numeroase, casa cu 5 dormitoare, 230 m² și garaj pentru două mașini merită analizată din același unghi: pe unde intri din garaj și unde ajungi.
Mitul 5: „Nu contează în ce parte dau dormitoarele”
Fact: Contează mult, mai ales pe loturile înguste din jurul Bucureștiului, Clujului sau Brașovului, unde casa stă la câțiva metri de drum, cât permite retragerea impusă prin documentația de urbanism. Un dormitor spre stradă înseamnă farurile mașinilor pe tavan, zgomotul de dimineață și jaluzele trase toată ziua pentru intimitate. Regula practică: zona de zi și intrarea spre stradă, dormitoarele spre grădină și, dacă orientarea lotului permite, spre est, pentru lumina de dimineață. Când alegi un plan, pune-l mental pe lotul tău: unde e strada, unde e nordul? Un proiect bun pentru un lot cu acces din sud poate fi nepotrivit pentru unul cu acces din nord, iar un arhitect îl poate oglindi sau adapta la faza de autorizare.
Mitul 6: „Mașina de spălat merge în garaj sau în centrala termică”
Fact: Rufele se nasc în dormitoare și în băi, deci acolo ar trebui să fie și spălătoria, sau cât mai aproape. Într-o casă P+1, a duce coșul cu rufe de la etaj până în garaj, apoi a urca hainele curate înapoi, înseamnă zeci de drumuri pe scări în fiecare săptămână. În plus, garajul neîncălzit nu e un loc bun iarna nici pentru mașina de spălat, nici pentru uscarea rufelor. O spălătorie de 3–5 m² lângă dormitoare sau o nișă în baia de la etaj, cu scurgere în pardoseală, este o investiție care se simte zilnic. Pe plan, caută o încăpere mică etichetată ca spălătorie sau dressing tehnic în zona de noapte, nu doar „camera tehnică” de lângă intrare.
Mitul 7: „Prizele le stabilim cu electricianul pe șantier”
Fact: Pe șantier, în graba finalizării, se pun de obicei cele mai puține prize posibile, în locurile cele mai ușor de cablat, nu în cele mai utile. Peste un an descoperi că ai prelungitoare după televizor, la noptiere și în bucătărie, iar o priză nouă înseamnă spart tencuiala, refăcut zugrăveala și, uneori, schimbat faianța. Gândește prizele odată cu mobilierul: de fiecare parte a patului, deasupra blatului de bucătărie la fiecare 60–80 cm, în hol pentru aspirator, pe terasă, la poartă și în garaj, unde poate fi utilă o priză dedicată pentru o mașină electrică. Dacă plănuiești o pompă de căldură sau panouri fotovoltaice, eventual prin programul Casa Verde, discută din timp cu proiectantul de instalații unde vor sta tabloul, invertorul și unitatea exterioară. Un plan de arhitectură, precum casa contemporană pe două niveluri de 198 m², cu 3 dormitoare și garaj dublu, îți dă așezarea camerelor; proiectul de instalații electrice se face pe baza lui, iar acolo îți poți cere toate prizele de care ai nevoie.
Cum folosești lista înainte să alegi un proiect
Ia fiecare plan care îți place și trece prin el cu această listă, ca și cum ai locui deja acolo:
- Intri pe ușă: dai într-un sas sau direct în living?
- Unde lași gecile și cizmele ude?
- Există toaletă la parter?
- Din garaj ajungi în casă fără să ieși afară?
- Dormitoarele dau spre grădină sau spre stradă, pe lotul tău concret?
- Cât drum fac rufele de la dormitor la mașina de spălat?
- Ai notat unde vrei prize, înainte de proiectul de instalații?
Un plan care trece de aceste întrebări nu este neapărat mai mare sau mai scump. De multe ori diferența stă în câțiva metri pătrați mutați dintr-un hol inutil într-o debara sau într-un grup sanitar. Iar orice adaptare, de la oglindirea planului la mutarea unei uși, se discută cu arhitectul care pregătește documentația pentru autorizația de construire în localitatea ta, înainte ca primul bloc de BCA să ajungă pe șantier.
