Prima iarnă în casa nouă, undeva lângă Brașov. Afară sunt minus 15 grade. În colțul de jos al ferestrei din dormitor apare o pată gri, care nu mai pleacă de pe glaf. Fereastra e nouă, cu tripan și profil cu șase camere, iar proprietarul a dat pe ea o sumă frumoasă. Problema nu este fereastra. Problema sunt cei câțiva centimetri dintre ramă și perete, adică montajul.
În România se întâlnesc două feluri de a închide acest rost. Primul este montajul „clasic": spumă poliuretanică, apoi tencuială sau silicon peste ea. Al doilea este montajul RAL, cu trei straturi, fiecare cu rolul lui. Mai jos le punem față în față, criteriu cu criteriu, pentru o casă cu pereți de BCA sau cărămidă, cu structură în cadre de beton armat și termosistem pe fațadă.
Comparația pe scurt
| Criteriu | Montaj clasic (spumă + silicon) | Montaj RAL în trei straturi |
|---|---|---|
| Etanșare spre interior | Lipsește sau e doar tencuială | Bandă sau folie barieră de vapori |
| Stratul din mijloc | Spumă PU, adesea expusă și tăiată | Spumă PU elastică, protejată pe ambele fețe |
| Protecția spre exterior | Silicon, uneori nimic | Folie permeabilă la vapori sau bandă precomprimată |
| Poziția ramei în perete | La mijlocul zidăriei, „unde iese" | Spre fața exterioară a zidului sau în stratul de termoizolație |
| Glaf exterior | Fixat cu spumă, fără capace laterale | Pe profil de adaos, cu bandă dedesubt, pantă și capace |
| Risc de condens și mucegai | Ridicat la colțuri și sub glaf | Redus, dacă detaliul e făcut complet |
| Durabilitate | Spuma se degradează, apar fisuri | Comportament stabil în timp |
| Cost | Mai mic | Supliment pe fiecare fereastră |
| Verificare înainte de tencuială | Greu de controlat | Se vede clar ce s-a făcut |
Etanșarea spre interior: bariera de vapori
Iarna, aerul din casă e cald și umed. Dacă găsește o cale prin rostul de montaj, ajunge la zone tot mai reci ale peretelui. Acolo vaporii condensează în spumă, iar spuma udă izolează mult mai slab. Colțul se răcește, condensul se adună și apare mucegaiul.
La montajul RAL, pe interior se lipește de ramă o bandă sau o folie de barieră de vapori. Aceasta se întoarce pe șpaletul de zidărie și rămâne înglobată în tencuială. Regula de bază este simplă: mai etanș la interior decât la exterior. Vaporii care tot pătrund în rost trebuie să poată ieși spre exterior, nu să rămână închiși acolo. La montajul clasic, acest strat pur și simplu lipsește.
Verdict: câștigă clar RAL. Fără strat interior, celelalte detalii contează mult mai puțin.
Stratul din mijloc: spuma care izolează
Spuma poliuretanică este o soluție corectă pentru izolarea rostului. Problemele apar din felul în care e folosită. Spuma pusă în exces se umflă și poate deforma rama. Spuma tăiată la față și lăsată descoperită se degradează la soare și absoarbe apă. Cu timpul crapă, iar rostul se deschide.
În sistemul RAL, spuma rămâne la mijloc, protejată pe ambele fețe. Se folosește de obicei o spumă cu expansiune redusă și elastică, care urmărește mișcările ramei la variațiile de temperatură. Rostul are o lățime controlată, în general de 1–3 cm. Mai merită spus ceva: spuma nu este element de fixare. Rama se prinde mecanic, cu șuruburi de ramă sau dibluri. La BCA se folosesc ancore potrivite pentru beton celular, iar în buiandrugii și stâlpișorii de beton armat, cei ceruți de P100 în jurul golurilor mari, se folosesc dibluri pentru beton.
Verdict: RAL, pentru că protejează spuma. Materialul este același, diferă execuția.
Protecția spre exterior: apă afară, vapori afară
Stratul exterior are două roluri. Oprește ploaia bătută de vânt și lasă vaporii din rost să iasă. Pentru asta se folosește fie o folie permeabilă la vapori, lipită pe ramă și pe zidărie, fie o bandă precomprimată (cunoscută ca „compriband"), care se expandează în rost. Siliconul tras pe exterior nu face acest lucru. Este etanș la vapori exact pe partea greșită, iar în câțiva ani se dezlipește.
Verdict: RAL. Siliconul exterior nu înlocuiește o folie sau o bandă potrivită.
Poziția ramei: unde stă fereastra în perete
Acesta este punctul pe care multe echipe îl decid pe loc, deși ar trebui stabilit în proiect. Într-un perete de BCA sau cărămidă cu termosistem de 10–20 cm de polistiren sau vată minerală, zona cea mai caldă a golului este spre exterior, acolo unde zidăria se întâlnește cu termoizolația. O fereastră montată la mijlocul zidului lasă o parte rece de zidărie în fața ei. Pe interior, temperatura colțurilor scade.
Soluțiile corecte sunt două:
- Rama la fața exterioară a zidăriei. Termoizolația fațadei se întoarce pe șpaleți și acoperă rama cu 2–3 cm. Este varianta obișnuită pentru casele din România și nu costă mult în plus.
- Rama în stratul de termoizolație. Fereastra iese în fața zidului, prinsă pe console metalice sau pe un cadru din material izolant dur. Este soluția preferată pentru casele care țintesc performanțe peste nZEB, dar trebuie calculată, mai ales la ferestrele mari și grele cu tripan.
Contează mult la casele cu multe ferestre pe parter. Un exemplu este casa modernă pe parter, cu 3 dormitoare și 137 m², unde ferestrele mari spre grădină înseamnă mulți metri de rost. La fel, la casa contemporană de 172 m² cu 3 dormitoare și garaj dublu, fiecare metru de rost montat prost devine o punte termică.
Verdict: RAL, cu poziția ramei trecută în detaliile de execuție ale proiectului. Nu lăsați decizia pe seama montatorului.
Glaful exterior: detaliul care udă peretele
Glaful exterior se pune pe un profil de adaos montat sub ramă, de obicei de 3 cm. Fără el, glaful nu are unde să intre sub ramă și se lipește doar cu spumă. Un glaf corect are pantă spre exterior, iese cu 3–4 cm în fața fațadei și are lacrimar. Capetele lui sunt închise cu capace laterale care intră în tencuială. Sub glaf se pune o bandă sau o folie, astfel încât apa care trece totuși să nu ajungă în termosistem. Glaful interior se montează după tencuială, pe un suport stabil, nu doar pe spumă.
Verdict: RAL, dacă oferta include clar profilul de adaos, capacele și banda de sub glaf. Altfel acesta este primul loc unde apar infiltrații.
Cost și ce cereți în ofertă
În 2025, montajul RAL cerea în general un supliment pe fereastră față de montajul cu spumă. Diferența depinde de mărimea golului, de materiale și de firmă și ajunge de la câteva zeci la câteva sute de lei pe fereastră. Montajul în stratul de termoizolație, pe console, costă și mai mult. Comparat cu prețul ferestrelor sau al unei reparații cu decopertare de tencuială, suplimentul este mic. Cereți însă ca oferta să spună exact ce include:
- tipul benzii sau foliei pe interior și pe exterior (barieră de vapori și folie permeabilă sau bandă precomprimată);
- tipul spumei și lățimea rostului;
- poziția ramei față de zidărie și față de termosistem;
- elementele de fixare și distanța dintre ele, potrivite pentru BCA, cărămidă sau beton;
- profilul de adaos, glaful exterior cu capace și banda de sub glaf;
- profilele de racord ramă–tencuială, ca să nu apară fisuri între ramă și tencuială.
Verdict: montajul clasic e mai ieftin la semnare, RAL e mai ieftin pe durata de viață a casei.
Verificarea înainte de tencuială
După ce se pune tencuiala, nu mai vedeți nimic. De aceea montajul se verifică imediat după ce s-au pus ferestrele și înainte să intre tencuitorii. Pe o casă compactă P+1 de 95 m² cu 3 dormitoare verificarea durează mai puțin de o oră. Pe o casă mare cu etaj, ca casa tradițională de 193 m², cu 4 dormitoare și subsol, merită făcută cameră cu cameră. Pentru verificare puteți folosi lista de mai jos.
- Banda interioară este lipită continuu pe ramă și pe zidărie, fără cute deschise, inclusiv la colțuri.
- Folia sau banda exterioară este prezentă pe tot conturul, nu doar sus și pe lateral.
- Spuma umple rostul complet, nu e tăiată la vedere și nu a deformat rama. Deschideți și închideți fiecare cercevea.
- Rama este la poziția din proiect, verticală și în plan, verificată cu nivela.
- Elementele de fixare sunt vizibile și distribuite pe tot conturul, nu doar două pe latură.
- Profilul de adaos este montat sub ramă, iar banda de sub glaf este pregătită.
- Pe exterior, termoizolația poate fi întoarsă pe șpaleți și peste ramă cu câțiva centimetri.
- Faceți fotografii la fiecare fereastră. Vă ajută dacă apare o problemă în perioada de garanție.
Dacă vreți o confirmare măsurată, cereți un test de etanșeitate (blower door) înainte de finisaje. Atunci scăpările se mai pot repara ușor. Pentru cerințele nZEB aplicabile proiectului vostru, verificați cu arhitectul sau cu auditorul energetic.
Verdict: montajul RAL se poate verifica. Montajul clasic se acoperă și se speră că e bun.
Cine ce ar trebui să aleagă
- Casă nouă cu termosistem și ferestre cu tripan: montaj RAL, cu rama la fața exterioară a zidăriei. Este minimul rezonabil pentru o casă construită după cerințele nZEB.
- Casă cu vitraje mari sau care țintește consum foarte mic: montaj RAL în stratul de termoizolație, pe console, cu detaliul calculat în proiect.
- Casă mică pe parter, cu buget strâns, cum este casa tradițională de 121 m² cu 2 dormitoare: tot RAL. Pentru că are puține ferestre, suplimentul total rămâne mic.
- Casă de familie mare cu etaj, cum este casa clasică P+1 de 185 m² cu 5 dormitoare: RAL, cu verificare cameră cu cameră și cu glafuri complete la toate ferestrele.
- Anexe neîncălzite sau spații tehnice: aici montajul simplu poate fi acceptabil. În spațiile încălzite ale casei nu este.
