În martie, cutiile cu parchet stăteau de trei săptămâni în garaj. Interiorul casei arăta gata: pereți albi și drepți, șapă netedă, centrală pornită. Totuși, montatorul refuza să înceapă. Familia despre care scriem, doi părinți și doi copii mici dintr-un apartament închiriat din Mănăștur, a aflat atunci că lucrările umede nu se termină când pleacă echipa de tencuitori. Se termină când se usucă. Iată cum au ajuns aici și ce ar face la fel sau altfel.
Terenul, planul și prima discuție despre pereți
Terenul a fost găsit în Florești: aproximativ 500 m², front îngust, utilități la stradă. Certificatul de urbanism a confirmat ce permitea PUG-ul local: regim de înălțime P+1, POT și CUT care lăsau loc pentru o casă de 150 până la 170 m² desfășurați. Au comparat mai multe proiecte. Unul a fost casa contemporană de 133 m² cu 3 dormitoare și garaj pentru o mașină, compactă și ieftină la execuție. Altul a fost proiectul modern de 164 m² pe două niveluri, cu acoperiș în două ape. Au ales casa tradițională de 165 m² cu 3 dormitoare, 2 băi și garaj, pentru că livingul deschis spre grădină se potrivea cu orientarea lotului.
Arhitectul a adaptat proiectul la realitatea locală. Pereții au rămas din BCA de 30 cm, cu stâlpișori și centuri din beton armat dimensionate de inginer după P100. Placa pe sol a primit izolație termică, iar încălzirea a trecut pe pompă de căldură cu țevi în pardoseală, ca să atingă cerințele nZEB. Tot atunci s-a hotărât, pe hârtie, grosimea totală a pardoselii. Lucrul acesta s-a dovedit esențial mai târziu.
Lecția: cota finită a pardoselii (izolație, țevi, șapă, finisaj) se stabilește la proiect, nu pe șantier. Dacă nu rezervați 12 până la 15 cm deasupra plăcii, ajungeți să alegeți între șapă prea subțire și praguri la uși.
Ordinea lucrărilor: de ce n-au tencuit imediat după roșu
Casa a fost la roșu și acoperită în octombrie. Constructorul propunea să tencuiască de îndată, „cât mai e cald". Diriginta de șantier a cerut altă ordine. Întâi s-au montat tâmplăria și glafurile interioare. Au urmat traseele electrice, dozele, țevile de apă și canalizare în pereți. Abia apoi au venit tencuielile și, după ele, șapa. Ideea era simplă: nimic nu se mai taie în perete după ce e tencuit, iar resturile de tencuială nu cad pe o șapă proaspătă.
Mai era o regulă: tencuiala nu se aplică sub aproximativ 5°C și nici pe zidărie udă. Construcția stătuse fără acoperiș o parte din vară. Au lăsat BCA-ul să se zvânte două săptămâni, cu ferestrele montate și aerisire zilnică.
Lecția: ferestre, instalații îngropate, tencuială, șapă, în această ordine. O zidărie îmbibată cu apă, tencuită în grabă, ține umezeala în casă luni întregi și se vede apoi în pete și fisuri.
Ipsos sau var-ciment pe pereții din BCA
Au primit două oferte, ambele pentru tencuială aplicată mecanizat. Prima propunea tencuială pe bază de ipsos peste tot. A doua propunea tencuială var-ciment pe toți pereții.
- Tencuiala de ipsos se aplică într-un strat de circa 10 până la 15 mm. Se driscuiește direct până la o suprafață foarte netedă, peste care uneori ajunge doar o glet fin înainte de vopsea. Reglează plăcut umiditatea din camere. Nu-i plac însă zonele permanent umede și cere un grund potrivit pe BCA.
- Tencuiala var-ciment este mai rezistentă la apă și la lovituri, deci potrivită în băi, la garaj și în camera tehnică. Se aplică de obicei mai gros, în jur de 15 până la 20 mm, și are nevoie de glet pentru un finisaj fin.
Au ales o variantă mixtă: ipsos în camere, living și pe holuri, var-ciment în băi, garaj și camera centralei. În băi, sub faianță s-a pus și hidroizolație în zona dușului. În 2025, ofertele din zona Clujului pentru tencuială mecanizată cu material porneau în general de la 40 până la 60 lei/m² de perete. Diferența de preț între cele două tipuri a contat mai puțin decât calitatea echipei.
Detaliul care a făcut diferența a fost plasa din fibră de sticlă. Ea s-a pus peste fiecare îmbinare dintre BCA și betonul stâlpișorilor, centurilor și buiandrugilor, cu o bandă lată de cel puțin 20 cm de o parte și de alta. Cele două materiale se dilată diferit, iar fără plasă linia de fisură apare aproape sigur în primul an. Pe beton s-a aplicat înainte un grund de aderență, iar la colțuri s-au folosit profile metalice.
Lecția: ipsosul este alegerea comodă pentru camerele uscate, var-cimentul pentru zonele cu apă și uzură. Fisurile apar rar din cauza tipului de tencuială. Apar din lipsa plasei la îmbinarea beton-zidărie și din tencuirea pe un suport nepregătit.
Șapa peste încălzirea în pardoseală
La parter, peste placa de beton, s-au pus polistiren pentru pardoseală, o folie, banda perimetrală de dilatație pe toți pereții și țevile încălzirii. Pentru șapă s-au discutat trei variante:
- Șapa clasică din ciment și nisip, turnată și trasă manual sau cu pompa de șapă. Este cea mai cunoscută și cea mai ieftină. Deasupra țevilor se recomandă de regulă în jur de 45 mm, așa că grosimea totală ajunge frecvent la 6 până la 7 cm. Se armează de obicei cu fibre.
- Șapa autonivelantă pe bază de ciment, fluidă. Se nivelează aproape singură și învelește mai bine țevile. Poate fi puțin mai subțire, în funcție de produs.
- Șapa pe bază de anhidrit, tot fluidă. Conduce foarte bine căldura, iar peste țevi poate fi suficient un strat de circa 35 mm, conform fișei tehnice. Nu suportă umezeala permanentă, deci nu intră în garaj. Pelicula de la suprafață trebuie șlefuită înainte de lipirea finisajului.
Au ales anhidritul pentru parter și etaj, unde încălzirea răspunde mai repede, și șapă clasică în garaj. Instalatorul a pus țevile sub presiune înainte de turnare și le-a ținut așa în timpul lucrului, ca orice deteriorare să se vadă imediat. Constructorul a lăsat rosturi de dilatație la pragurile ușilor și în livingul lung, de peste 9 m. În timpul turnării și în primele zile casa a stat închisă, fără curent de aer și fără soare direct pe pardoseală.
Lecția: banda perimetrală, rosturile la uși și în încăperile mari, plus grosimea minimă deasupra țevilor sunt cele trei lucruri care împiedică șapa să crape. Grosimile exacte le dă fișa produsului și proiectantul de instalații, nu obiceiul echipei.
Așteptarea: cât se usucă și cum se măsoară
Aici a apărut episodul cu parchetul din garaj. Regula din popor, „o săptămână pe centimetru", e un punct de pornire bun pentru șapa clasică, până la vreo 4 cm. Peste această grosime timpul crește mai mult decât proporțional. Anhidritul se usucă mai repede, dacă e bine aerisit. Tencuiala de ipsos se socotește, cu aproximație, la o zi pentru fiecare milimetru, în condiții bune. Iarna, cu umiditate mare în casă, toate aceste termene se lungesc.
Încălzirea în pardoseală a ajutat, dar numai după protocol. Producătorii indică de obicei pornirea după aproximativ 7 zile la anhidrit și după vreo 21 de zile la șapa de ciment. Temperatura agentului termic începe joasă și crește cu câteva grade pe zi, până la maxim, apoi scade la fel de treptat. Pornirea bruscă „la maxim, să se usuce" este una dintre cele mai sigure căi spre fisuri.
Montatorul de parchet nu a acceptat „pare uscat". A făcut o măsurătoare cu metoda carbidului (CM), cu probe scoase din toată grosimea șapei, în puncte marcate dinainte între țevi. Pentru pardoseli încălzite, valorile folosite frecvent de producătorii de adezivi și parchet sunt în jur de 1,8% CM la șapa de ciment și 0,3% CM la anhidrit. Pragurile exacte sunt cele din fișa tehnică a adezivului și a parchetului ales. Prima măsurătoare a dat valori peste limită. Încă două săptămâni de încălzire și aerisire au rezolvat problema. Higrometrele electronice ieftine pot da o primă orientare, dar nu înlocuiesc metoda CM.
În băi, faianța și gresia s-au pus pe un grund potrivit suportului, cu adeziv flexibil, iar pe anhidrit numai după șlefuire. Mutarea a avut loc în aprilie. Un an mai târziu, singura fisură din casă era una fină, într-un colț de dormitor unde, recunoaște constructorul, plasa fusese uitată.
Pentru cine pornește acum pe același drum, principiile sunt aceleași la orice proiect. Contează la fel de mult la o casă compactă precum proiectul tradițional de 124 m² cu 3 dormitoare, la casa de 147 m² pe două niveluri sau la casa contemporană de 181 m² cu garaj dublu, unde suprafețele mari de șapă cer și mai multe rosturi.
Lecția: lăsați în grafic cel puțin 6 până la 10 săptămâni între turnarea șapei și parchet, mai mult iarna. Cereți măsurarea umidității prin metoda CM și păstrați rezultatul scris. Verificați cerințele actuale cu proiectantul și cu fișele tehnice ale produselor. Câteva săptămâni de răbdare costă mult mai puțin decât un parchet scos și o gresie dezlipită.
