E prima iarnă în casa nouă. Pompa de căldură merge mai des decât promitea proiectantul, iar lângă priza de pe peretele exterior simți un fir rece pe dosul palmei. Termosistemul are 15 cm, ferestrele au trei foi de sticlă, iar casa pare să fie una nZEB. Problema nu e izolația. Aerul trece prin locuri pe care nu le-a verificat nimeni înainte de tencuială și gips-carton.
Etanșeitatea la aer este partea mai puțin vizibilă a unei case cu consum aproape zero. Se măsoară cu un test simplu, testul blower door, care costă puțin față de restul șantierului. Mai jos ai cele 8 lucruri pe care trebuie să le știi înainte să ajungi la recepție și la certificatul de performanță energetică.
1. Ce măsoară, de fapt, testul blower door
Pe golul ușii de intrare se montează un cadru etanș cu un ventilator. Ventilatorul scoate aer din casă (depresiune) sau bagă aer în casă (suprapresiune) până când diferența de presiune față de exterior ajunge la 50 Pa. Aparatul măsoară apoi cât aer trebuie mișcat ca presiunea să rămână constantă. Tot acel aer intră sau iese prin neetanșeitățile anvelopei. Testul se face după metoda din standardul SR EN ISO 9972.
Principalul rezultat este n50, adică de câte ori se schimbă tot volumul de aer din casă într-o oră la 50 Pa. Pentru o casă de aproximativ 150 m², un n50 de 1,0 înseamnă că la presiunea de test trece prin rosturi cam tot volumul interior într-o oră. Valoarea 50 Pa e mai mare decât presiunea creată de vântul obișnuit, dar permite compararea casei tale cu alte case și cu țintele din proiect.
2. Ce valoare n50 să urmărești
O casă din zidărie construită fără grijă specială pentru etanșeitate are de obicei un n50 între 3 și 6 schimburi pe oră, uneori mai mult. Pentru o casă care vrea să fie nZEB cu adevărat, o țintă realistă este sub 1,5. Cu ventilație mecanică cu recuperare de căldură, ținta ar trebui să fie de 1,0 sau mai puțin, altfel recuperatorul încălzește aer care oricum scapă prin pereți. Standardul de casă pasivă cere maximum 0,6, valoare care se poate atinge și cu zidărie din cărămidă sau BCA dacă proiectul și execuția sunt atente.
Cerințele exacte și modul în care valoarea intră în calcul depind de metodologia în vigoare (Mc 001) și de proiect. Cere-i proiectantului sau auditorului energetic să treacă o valoare n50 țintă în documentație. Fără un număr scris, constructorul nu are după ce să se ghideze.
3. Rosturile ferestrelor: spuma nu e barieră de aer
În casele din zidărie, cele mai mari pierderi apar de obicei în jurul tâmplăriei. Spuma poliuretanică umple golul și fixează rama, dar nu oprește aerul. Se fisurează, se contractă și lasă să treacă aerul. Montajul corect, numit montaj în trei straturi sau „montaj RAL”, folosește o bandă etanșă la aer spre interior, lipită pe ramă și pe zidărie, și o bandă permeabilă la vapori spre exterior. Pe interior, banda trebuie acoperită de tencuială, nu doar prinsă la colțuri.
Contează și unde stă fereastra în grosimea peretelui. Dacă este montată în planul izolației, cu console sau precadru, puntea termică e mai mică, dar detaliul de etanșare e mai complicat. La o casă pe un singur nivel cu multe vitraje, cum este acest proiect modern de parter de 150 m², cu 3 dormitoare, lungimea totală a rosturilor de tâmplărie e mare. Acolo calitatea montajului se vede direct în rezultatul testului.
4. Îmbinarea acoperiș–perete la casele P+M
Mansarda este punctul slab tipic al caselor P+M. Zidăria și tencuiala sunt etanșe la aer, dar sub acoperiș stratul etanș devine folia barieră de vapori montată sub căpriori sau sub gips-carton. Dacă folia doar se oprește lângă perete și nu e lipită de tencuială cu bandă sau adeziv special, rămâne un rost continuu de-a lungul fiecărei cosoroabe, al fiecărui timpan și al fiecărui perete de capăt. Acolo apar și cele mai multe probleme de condens.
Ordinea lucrărilor rezolvă mare parte din problemă. Peretele trebuie tencuit până sus, inclusiv zona care va fi ascunsă de gips-carton, înainte să se monteze folia. Folia se lipește apoi pe tencuială. La un plan în stil chalet pe două niveluri, de 163 m², cu 4 dormitoare, acoperișul înclinat și pereții de mansardă înseamnă mulți metri de astfel de îmbinări. Merită desenate în detaliu de proiectant, nu lăsate pe seama echipei de dulgheri.
5. Dozele electrice și tencuiala care lipsește
În zidărie, stratul etanș la aer este tencuiala interioară, nu cărămida și nici BCA-ul. Rosturile dintre blocuri lasă aerul să treacă. De aceea, orice zonă rămasă netencuită devine o scurgere: spatele căzii, peretele de sub scară, zona din spatele mobilierului de bucătărie sau a cutiei de rulou. Regula e simplă: peretele exterior se tencuiește complet, de la placă la placă, chiar unde nu se va vedea niciodată.
Dozele electrice de pe pereții exteriori sunt a doua mare problemă. Doza montată într-un gol tăiat în zidărie, cu tubul de cablu deschis, poate aduce aer rece direct din rosturile peretelui sau din spațiul tehnic. Soluția costă puțin: doze etanșe sau doze înglobate complet în mortar și capete de tub sigilate. La o casă parter de 138 m², cu 3 dormitoare, numărul de doze pe pereții exteriori ajunge ușor la câteva zeci, iar fiecare poate fi o mică scurgere.
6. Străpungerile: țevi, coș, pompă de căldură, fotovoltaice
Orice element care traversează anvelopa trebuie etanșat cu manșetă sau bandă dedicată. Aici intră țevile de apă și canalizare de sub placă, conducta de racord a pompei de căldură aer-apă către unitatea exterioară, cablurile panourilor fotovoltaice care coboară din pod, coșul de fum al unui șemineu sau al unei sobe, tubulatura de ventilație și hota. Instalatorii nu au în mod obișnuit în sarcină etanșarea la aer. Dacă nu e scrisă în contract și în detaliile proiectului, de obicei rămâne nefăcută.
Șemineul cere atenție suplimentară. Un focar fără admisie de aer exterior dedicată, într-o casă foarte etanșă, poate trage fum în casă când merge ventilația sau hota. Discută cu proiectantul de instalații dacă îți dorești și șemineu, și o casă cu n50 sub 1. Și casele compacte au multe străpungeri: un proiect mic, de 84 m² pe un nivel, cu 2 dormitoare are aproape tot atâtea instalații care ies prin anvelopă ca o casă de două ori mai mare. Raportat la volum, fiecare scăpare contează mai mult.
7. Când faci testul: două măsurători, nu una
Cea mai frecventă greșeală este ca testul să se facă o singură dată, la final, când pereții sunt zugrăviți și scăpările sunt ascunse în spatele gips-cartonului. Varianta corectă are două etape. Primul test se face după montajul tâmplăriei, tencuiala interioară și lipirea foliei la mansardă, dar înainte de placările și finisajele care acoperă stratul etanș. În timpul testului, cu casa în depresiune, se caută scăpările cu mâna, cu fum sau cu o cameră termografică, iar ele se repară pe loc.
Al doilea test se face la final, cu casa terminată. Acesta este rezultatul care se trece în raport. La o casă pe mai multe niveluri, cum este acest proiect contemporan pe două niveluri, de 214 m², cu 4 dormitoare, sau un plan modern de 194 m² dispus pe trei niveluri, primul test e și mai util. Scările, golurile dintre niveluri și ghenele de instalații ascund multe rosturi care nu mai pot fi reparate după finisare.
8. Cât costă și cum se leagă de certificatul de performanță energetică
În 2025, un test blower door pentru o casă unifamilială costă în România aproximativ între 1.500 și 3.500 RON, în funcție de oraș, volumul casei, distanța față de firma care face testul și de numărul de etape. Unele firme dau prețul în euro. Față de costul unei pompe de căldură sau al unui sistem fotovoltaic, chiar și atunci când acestea sunt parțial acoperite prin Casa Verde ori alte programe AFM, testul e o cheltuială mică. Iar o problemă găsită la timp poate preveni ani de facturi mai mari și condens în mansardă.
Certificatul de performanță energetică (CPE) este emis de un auditor energetic atestat și este obligatoriu la recepția la terminarea lucrărilor. Testul blower door și CPE-ul nu sunt același document. Totuși, auditorul poate folosi în calcul rata de infiltrație măsurată în locul unei valori estimate, dacă metodologia în vigoare permite. Un rezultat bun poate îmbunătăți clasa energetică și ajută la demonstrarea cerințelor nZEB. Verifică din timp cu auditorul și cu proiectantul ce valoare îți trebuie și în ce formă trebuie prezentat raportul de test, ca să nu afli abia la recepție că lipsește un document.
Pe scurt
O casă nZEB nu înseamnă doar centimetri de izolație și o pompă de căldură bună. Contează la fel de mult continuitatea stratului etanș: tencuială peste tot pe pereții exteriori, tâmplărie montată cu benzi, folie lipită corect la mansardă și străpungeri sigilate. Scrie o țintă n50 în proiect și în contractul cu constructorul. Programează primul test înainte de finisaje și lasă al doilea pentru final, ca auditorul să aibă o valoare măsurată atunci când emite certificatul.
