Ianuarie, prima iarnă în casa nouă. Certificatul de performanță energetică arată clasa A, pompa de căldură abia a fost pusă în funcțiune, pereții au termoizolație groasă, iar factura la curent vine aproape dublă față de cât ai socotit. Întrebarea „de ce consumă atât pompa de căldură” apare în fiecare sezon pe grupurile de proprietari. Diferența dintre consumul calculat și cel real are un nume, decalajul de performanță, iar într-o casă parter de 100–160 m² are de obicei câteva cauze clare, aproape toate reparabile. Mai jos sunt miturile care încurcă cel mai des diagnosticul.
Mit: certificatul energetic îți spune cât vei plăti la curent
Fact: certificatul este un calcul făcut în condiții convenționale: o temperatură interioară standard, un climat mediu pentru localitate, un consum tipic de apă caldă și o casă uscată, cu instalația reglată corect. În realitate poate că ții 23 °C în loc de 20 °C, poate iarna e mai rece decât media, iar o familie de patru persoane face mai multe dușuri decât presupune metodologia. Ca regulă practică, fiecare grad în plus în casă adaugă în jur de 5–7% la consumul pentru încălzire. Certificatul compară case între ele, nu estimează facturi. Cere auditorului consumul anual calculat pentru încălzire și apă caldă, exprimat în kWh. Acela este reperul tău, nu litera clasei.
Mit: dacă prima iarnă e scumpă, izolația e făcută prost
Fact: o casă nouă din BCA sau cărămidă, cu tencuieli umede și șapă pentru încălzirea în pardoseală, conține la predare câteva tone de apă. Chiar și o casă compactă, cum este acest parter de 102 m² cu trei dormitoare, primește câțiva metri cubi de șapă. Apa trebuie să se evapore, iar evaporarea consumă energie. În plus, materialele umede conduc mai bine căldura decât cele uscate, așa că pereții izolează temporar mai slab decât în calcul. Primul sezon de încălzire, uneori și al doilea, consumă vizibil mai mult, apoi diferența scade de la sine. Semnele sunt condensul dimineața pe geamuri și o umiditate interioară care rămâne peste 60%. Lasă ventilația să funcționeze continuu și nu „etanșa” casa. Abia dacă și a doua iarnă consumul rămâne mult peste calcul are sens o termografie sau un test de etanșeitate (blower door).
Mit: instalatorul a reglat pompa de căldură, nu mai e nimic de făcut
Fact: foarte des curba de încălzire rămâne pe o setare din fabrică, gândită pentru radiatoare, cu tur de 45–50 °C în zilele geroase. Pentru încălzirea în pardoseală într-o casă bine izolată ajung adesea 30–35 °C la temperatura exterioară de calcul. Fiecare grad mai puțin pe tur îmbunătățește randamentul pompei cu aproximativ 2–3%. Coboară curba treptat, cu câte un pas, și așteaptă două-trei zile între modificări, pentru că șapa reacționează lent. Te oprești când camerele abia mai țin temperatura dorită. Dacă e rece doar pe vreme blândă, dar cald pe ger, ajustezi deplasarea paralelă a curbei, nu panta. Într-o casă cu zona de zi deschisă, ca această locuință modernă de 120 m², cu numai două dormitoare, căldura se distribuie uniform. Acolo e mai simplu să lași buclele deschise și să reglezi totul din curbă decât să ai termostate care pornesc și opresc pompa de zeci de ori pe zi.
Mit: rezistența electrică pornește doar la geruri mari
Fact: rezistența de rezervă, de obicei între 3 și 9 kW, transformă fiecare kWh de curent într-un singur kWh de căldură, în timp ce pompa scoate trei sau patru. Ea poate porni mult mai des decât crezi: punctul de bivalență setat prea sus (la 0 °C în loc de −10 °C), programul anti-legionella rulat zilnic, un timp de așteptare prea scurt în timpul degivrării, programul de uscare a șapei uitat activ sau un mod de avarie după o eroare. Caută în meniu contorul separat al încălzitorului suplimentar, în ore sau în kWh. Dacă arată sute de kWh într-o lună blândă, ai găsit vinovatul. Când pompa este dimensionată corect, multe modele permit dezactivarea rezistenței pentru încălzire și păstrarea ei doar pentru apa caldă.
Mit: apa caldă consumă puțin, contează doar încălzirea
Fact: într-o casă nZEB necesarul pentru încălzire este mic, așa că apa caldă menajeră poate ajunge la o treime sau mai mult din consumul anual. Pierderile mari vin din boilerul ținut permanent la 55–60 °C și, mai ales, din pompa de recirculare care merge zi și noapte prin țevi neizolate. Cu cât casa are mai multe băi, cu atât rețeaua e mai lungă. Un parter contemporan de 160 m² cu două băi și jumătate pierde pe conducte mai mult decât o casă de 116 m² cu două băi. Pune recircularea pe program orar sau la cerere, cu buton sau senzor, izolează țevile accesibile și ține boilerul la 45–50 °C, cu un ciclu anti-legionella săptămânal. Ce temperatură minimă e potrivită pentru instalația ta stabilești cu instalatorul.
Mit: ventilația cu recuperare pe treapta maximă e mai sănătoasă și nu costă nimic
Fact: recuperatorul păstrează de obicei 75–90% din căldura aerului evacuat. Restul se pierde, iar la debit maxim pierderea crește de două-trei ori, la fel și consumul ventilatoarelor. Iarna, aerul schimbat prea des devine foarte uscat, uneori sub 30% umiditate, iar oamenii ridică termostatul ca să compenseze senzația de frig. Treapta normală trebuie să corespundă debitului din proiect. Treapta maximă e pentru gătit, dușuri sau, în primele luni, pentru uscarea casei. Verifică și ca bypass-ul de vară să fie închis și filtrele curate, pentru că filtrele colmatate cresc consumul ventilatoarelor.
Mit: dacă scazi mult temperatura noaptea, economisești
Fact: cu pardoseală radiantă și pompă de căldură, coborârile mari de noapte sunt adesea contraproductive. Dimineața instalația trebuie să recupereze rapid, cu tur mai cald și randament mai slab, uneori chiar cu ajutorul rezistenței. Mai ieftin este să alegi o temperatură constantă, de pildă 21 °C în loc de 23 °C, și să cobori cel mult un grad noaptea.
Mit: nu ai cum să afli unde se duce curentul
Fact: datele există, trebuie doar citite cu metodă:
- Statisticile pompei: majoritatea afișează energia electrică consumată și energia termică produsă, separat pentru încălzire și apă caldă. Împarte energia produsă la cea consumată pentru fiecare lună și obții randamentul real. Pentru pardoseală radiantă bine reglată, valorile de aproximativ 3–4 în lunile de iarnă sunt realiste. Sub 2,5 e semn că ceva nu merge.
- Contorul rezistenței: orele sau kWh ale încălzitorului suplimentar, urmărite lună de lună.
- Contorul de la rețea: notează indexul în aceeași zi a săptămânii sau descarcă datele din aplicația distribuitorului, dacă ai contor inteligent. Trece alături temperatura medie de afară, ca să compari săptămâni comparabile.
- Un contor separat pe circuitul pompei: costă puțin dacă e cerut la execuție și separă clar încălzirea de restul consumului casei.
Merită făcută socoteala. La un preț de ordinul 1,2–1,5 lei/kWh, cât au plătit multe gospodării în 2025–2026, fiecare 1.000 kWh în plus pe an înseamnă 1.200–1.500 lei. Verifică tarifele actuale la furnizorul tău.
Concluzie: o listă scurtă pentru un parter de 100–160 m²
Înainte să dai vina pe constructor, fă aceste verificări, în ordine:
- Cere reperul de consum în kWh din auditul energetic și compară-l cu un an întreg, nu cu o singură lună.
- Coboară curba de încălzire pas cu pas, până la cea mai mică temperatură pe tur care încă te ține la cald.
- Verifică contorul rezistenței și coboară punctul de bivalență.
- Pune recircularea pe program, boilerul la 45–50 °C și ciclul anti-legionella săptămânal.
- Lasă ventilația pe debitul din proiect, cu filtrele curate și bypass-ul închis.
- Ține o temperatură constantă și verifică ușile și peretele spre spațiile neîncălzite. Într-o casă de 159 m² cu garaj dublu lipit de locuință, ușa dintre garaj și hol contează mai mult decât pare.
De cele mai multe ori, a doua iarnă, cu o casă uscată și o instalație reglată, aduce consumul aproape de calcul. Dacă nu se întâmplă asta, cheamă instalatorul cu datele pompei și ale contorului. Pentru defectele de execuție, o termografie făcută de un specialist autorizat lămurește lucrurile.
