Proiectul e aproape gata, înălțimea camerelor e stabilită la 2,60 m, compartimentarea e bătută în cuie. Abia atunci cineva întreabă: pe unde trec tubulaturile de ventilație? Este o greșeală frecventă. O casă nouă, izolată și etanșă, cum cer cerințele nZEB, are nevoie de aer proaspăt controlat. Altfel apar condensul la ferestre, mucegaiul în colțuri și aerul greu dimineața în dormitoare. Ventilația mecanică cu recuperare de căldură rezolvă problema, iar alegerea se face de obicei între două variante. Prima este un sistem centralizat cu tubulatură, cunoscut ca VMC. A doua sunt recuperatoarele de căldură descentralizate, montate direct în perete.
Mai jos sunt câteva idei de amenajare pentru cei care nu au loc de tubulaturi sau de cameră tehnică. Fiecare este legată de un proiect concret.
1. Păstrezi tavanul întreg într-o casă parter compactă
Un sistem centralizat cere un tavan fals pe hol, de regulă 15–25 cm, sau tuburi îngropate în șapă ori trase prin pod. Recuperatoarele de perete au nevoie doar de o carotă de 160–200 mm prin zidărie. Într-un parter modern, cu tavane drepte și fără pod circulabil, diferența se vede imediat. Casa parter de 98 m² cu 3 dormitoare, în stil contemporan păstrează astfel înălțimea liberă întreagă în toate camerele, iar unitățile stau pe pereții exteriori ai dormitoarelor și ai livingului.
Atenție la structură. Într-o casă din cărămidă sau BCA cu stâlpișori și centuri din beton armat, proiectată după P100, golurile nu se dau prin elementele de beton. Pozițiile carotelor se stabilesc din faza de proiect, împreună cu inginerul structurist.
2. Lucrezi în perechi: cum se împart unitățile
Majoritatea recuperatoarelor descentralizate funcționează în regim alternativ (push-pull). O unitate trage aer din exterior, cealaltă evacuează, iar la fiecare 60–70 de secunde rolurile se inversează. Miezul ceramic stochează căldura aerului evacuat și o cedează aerului proaspăt. De aceea unitățile se gândesc în perechi, în aceeași cameră sau în camere vecine cu ușile neetanșe.
Pentru o casă cu 3 dormitoare, schema uzuală arată astfel:
- câte o unitate în fiecare dormitor;
- două unități în zona de zi;
- uneori încă una pe hol sau în birou.
Rezultă în total 6–8 unități. Parterul de 97 m² cu 3 dormitoare și 2 băi este un exemplu bun. Pe un plan compact, cu dormitoarele pe fațade diferite, perechile se formează natural. Numărul exact depinde însă de debitul fiecărui model, de obicei 15–40 m³/h în regim de recuperare, și se calculează de un proiectant de instalații.
3. Dormitoare liniștite: unitatea departe de pat
Zgomotul este principalul argument împotriva unităților de perete. La treapta minimă, modelele bune declară în jur de 20–25 dB(A), dar ventilatorul se află chiar în cameră, nu într-un pod îndepărtat. Un sistem centralizat bine proiectat, cu atenuatoare de zgomot, poate fi mai silențios în dormitor.
Soluția ține de plan. Unitatea se pune pe peretele exterior opus patului sau lângă fereastră, iar noaptea funcționează pe treapta mică. Ajută și dormitoarele grupate pe o latură liniștită, departe de stradă. Casa parter de 126 m² cu 3 dormitoare are o zonă de noapte separată de zona de zi, deci zgomotul din bucătărie și din living nu ajunge la dormitoare.
4. La mansardă folosești timpanele, nu pantele
La o casă P+M, tubulatura centralizată se strecoară greu. Pe sub căpriori ar trebui să traverseze izolația și bariera de vapori, iar pe la nivelul parapetului mansardei rămâne puțin spațiu. Unitățile de perete se montează pe timpane, adică pereții de capăt sub formă de triunghi, sau pe parapetul din zidărie, dacă acesta are înălțimea necesară. Pe pantele acoperișului nu se montează.
Casa pe două niveluri de 111 m² cu 4 dormitoare, în stil tradițional-montan are tipul de volum pentru care raționamentul acesta contează. Dacă etajul se realizează ca mansardă, dormitoarele de sus trebuie să aibă măcar un perete vertical exterior. Pe acel perete se pune unitatea, în locul unde nu încurcă mobilierul.
5. Fără cameră tehnică într-o casă mică pe două niveluri
O unitate centrală are nevoie de un loc accesibil pentru schimbarea filtrelor și de o scurgere pentru condens. Mai are nevoie de spațiu pentru doi tubi mari spre exterior. Într-o casă de 90–100 m², acest loc lipsește adesea. Casa de 90 m² pe două niveluri, cu 3 dormitoare și garaj arată cât de prețios este fiecare metru pătrat. Varianta descentralizată nu ocupă nimic din suprafața utilă.
Filtrele merită discutate separat. Unitățile de perete au filtre mici, de obicei de clasă G3–G4, iar unele modele acceptă filtre mai fine. Se curăță sau se schimbă de câteva ori pe an, cameră cu cameră. Sistemul centralizat poate primi filtre F7, utile lângă un drum aglomerat sau în zonele cu polen. În plus, sunt doar două filtre, în același loc.
6. Băi și bucătărie: extracție separată
Recuperatoarele de perete nu înlocuiesc ventilatorul din baie sau hota. Umiditatea și mirosurile din aceste încăperi se evacuează direct, cu ventilatoare dedicate. Casa modernă de 111 m² pe două niveluri, cu 3 dormitoare și 2,5 băi are de aceea nevoie de trei puncte de extracție. Unitățile cu recuperare rămân pentru dormitoare și living.
Pe partea de condens iarna, miezul ceramic recuperează și o parte din umiditate, ceea ce ajută la aerul uscat din sezonul rece. La geruri mari, cum sunt cele din zona Brașovului, verifică temperatura minimă de funcționare a modelului ales. Verifică și ca grila exterioară să aibă lăcrimar. Sistemul centralizat are nevoie de preîncălzitor anti-îngheț și de racord la canalizare pentru condens.
7. Când merită totuși sistemul centralizat
În ceea ce privește eficiența, schimbătoarele în contracurent ale unităților centrale ajung frecvent la 75–90%. Recuperatoarele de perete declară valori asemănătoare, dar în practică ele scad la vânt puternic sau când perechile sunt dezechilibrate. Dacă planul oferă un spațiu tehnic natural, varianta centralizată devine ușor de pus în operă. Casa parter de 112 m² cu 3 dormitoare și garaj dublu are un astfel de spațiu: unitatea poate sta în garaj, iar tuburile trec prin podul necirculabil până în fiecare cameră.
La costuri, ca ordin de mărime în 2025–2026, 6–8 unități descentralizate de calitate medie, cu montaj, ajung la aproximativ 12.000–30.000 lei. Un sistem centralizat complet pentru o casă de 110–130 m² pornește de regulă de la 25.000 lei și poate depăși 50.000 lei, în funcție de echipament și de traseele tubulaturii. Cere oferte concrete. Întreabă și dacă programul Casa Verde sau alte finanțări din anul respectiv acoperă ventilația, pe lângă pompa de căldură și fotovoltaicele.
Pe scurt
Recuperatoarele de perete nu sunt o soluție de mâna a doua. Sunt potrivite pentru casele în care tavanul, mansarda sau lipsa unei camere tehnice exclud tubulatura. Hotărârea trebuie luată însă devreme, la faza de proiect. Atunci se stabilesc pozițiile golurilor față de stâlpișori, se aleg pereții dormitoarelor departe de pat și se verifică cerințele nZEB împreună cu arhitectul și cu proiectantul de instalații.
