Vineri, ora 21. Mașina urcă ultimii kilometri pe drumul înzăpezit, iar pe telefon aplicația termostatului arată 19 °C în living. Afară sunt minus 12. Pentru familia din București care și-a construit o casă de weekend lângă Brașov, momentul acesta a fost obiectivul întregului proiect: să intre într-o casă caldă, cu apa curgând la robinet și fără nicio surpriză. Până acolo au avut de luat câteva decizii pe care o casă locuită zilnic nu le cere. Le luăm pe rând, în ordinea în care au venit.
Terenul și o casă pe măsura weekendurilor
Familia, doi părinți și doi copii de școală, a căutat un teren într-un sat de munte la mai puțin de trei ore de București. Prima lecție a venit înainte de orice plan. Un teren frumos, cu vedere, nu ajută dacă drumul nu e deszăpezit iarna sau dacă rețeaua electrică pică la fiecare furtună. Au întrebat vecinii cât de des se întrerupe curentul și au verificat dacă există semnal de telefonie mobilă. Fără semnal, termostatul de la distanță nu ar fi avut cum să funcționeze. Certificatul de urbanism le-a arătat ce permite PUG-ul comunei: regimul de înălțime, procentul de ocupare a terenului și, în unele zone, chiar forma acoperișului și materialele de finisaj.
La alegerea casei au pornit de la o idee simplă: fiecare metru pătrat în plus trebuie încălzit, chiar și când nu e nimeni acasă. S-au uitat întâi la variante foarte mici, cum ar fi o casă compactă de 35 m² cu un singur dormitor, potrivită pentru un cuplu. Au văzut și un refugiu de 42 m² care adună totul pe un singur nivel. Pentru patru persoane și eventuali musafiri însă era prea puțin. Le-a plăcut ideea din planul parter cu două dormitoare, fiecare cu baia lui, bună pentru două familii care vin împreună.
Lecții: verifică iarna accesul, alimentarea cu energie și semnalul mobil înainte să cumperi terenul. Cere certificatul de urbanism devreme, pentru că zonele montane au adesea reguli stricte de arhitectură. Pentru o casă folosită doar la final de săptămână, suprafața mică e prima formă de economie.
Parter sau mansardă și unde trec țevile
Ultimii candidați au fost doi. Primul era o casă parter de 80 m² cu linii scandinave, cu trei dormitoare și zona de zi deschisă. Al doilea era un cottage de 90 m² pe două niveluri, cu dormitoarele sub acoperiș. Au mai privit o casă de munte cu etaj și patru dormitoare, dar suprafața ei i-a făcut să renunțe. Au ales varianta parter. Argumentul a ținut de instalații mai mult decât de estetică: pe un singur nivel, toate țevile se pot ține în anvelopa caldă a casei, iar golirea instalației se face dintr-un singur punct.
Arhitectul a proiectat structura pe cadre din beton armat cu zidărie din BCA, conform normativului seismic pentru zona respectivă, plus o izolație generoasă care să respecte cerințele nZEB. Pentru weekend contau însă câteva detalii în plus. Baia și bucătăria au fost așezate spate în spate, lângă o cameră tehnică mică. Nicio țeavă de apă nu trece prin pereții exteriori sau prin pod. Conductele au o ușoară pantă spre un robinet de golire montat în cel mai jos punct.
Lecții: o casă pe un nivel se golește și se supraveghează mai ușor decât una pe două niveluri. Grupează băile, bucătăria și camera tehnică. Cere instalatorului să lase țevile în pantă și să prevadă un punct de golire accesibil. Lucrurile acestea costă puțin în proiect și mult după finalizarea casei.
Câte grade în timpul săptămânii
Prima întrebare pusă proiectantului de instalații a fost: „Cât de rece o putem lăsa de luni până vineri?” Răspunsul a avut două praguri. Sub 5 °C apare riscul real de îngheț în colțurile reci și la sifoane. Între 5 și 8 °C apa e în siguranță, dar într-o casă închisă umezeala se poate condensa pe suprafețele reci, iar mobila, saltelele și cărțile încep să miroasă a închis. Pentru o casă bine izolată, recomandarea a fost o temperatură de bază de 10 până la 12 °C pe timpul iernii. Diferența de consum față de 6–7 °C e mică într-o anvelopă nZEB, iar casa rămâne uscată și se încălzește mai repede la sosire.
Au mai învățat că o casă de vacanță trebuie aerisită chiar și atunci când e goală. Ventilația mecanică cu recuperare de căldură, setată pe treapta minimă, ține umiditatea sub control fără să răcească încăperile. Dacă nu există o astfel de instalație, un dezumidificator mic, comandat tot de la distanță, poate face aceeași treabă.
Lecții: 5 °C e limita sub care nu cobori niciodată, iar 10–12 °C e un compromis bun pentru o casă bine izolată. Gândește-te la umezeală, nu doar la îngheț. O casă rece și neaerisită se strică mai încet, dar se strică sigur.
Vineri seara: cât durează până se face cald
Pentru încălzire, familia a cântărit trei variante, fiecare cu ritmul ei. Pompa de căldură aer-apă cu încălzire în pardoseală este cea mai economică pe termen lung, dar și cea mai lentă. Placa de beton are inerție mare: de la 10 la 20 °C, o casă ca a lor poate avea nevoie de o zi întreagă sau chiar mai mult, în funcție de ger. De aceea au stabilit să pornească încălzirea de pe telefon de joi la prânz. Unitățile aer-aer, adică aparatele de aer condiționat cu funcție de încălzire, încălzesc aerul dintr-o cameră în una-două ore. Pereții și mobila rămân însă reci, iar senzația de confort vine abia după câteva ore. Soba pe lemne dă căldură radiantă rapid în încăperea principală și funcționează chiar și fără curent. În schimb, nu poate menține temperatura de bază cât casa e goală și cere pe cineva care să o alimenteze.
Soluția aleasă a combinat variantele: pompă de căldură pentru temperatura de bază și pentru restul săptămânii, un aparat aer-aer în zona de zi pentru serile în care pornesc încălzirea prea târziu, plus o sobă pentru atmosferă și pentru zilele cu pană de curent. Partea de pompă de căldură și panourile fotovoltaice de pe acoperiș au fost gândite de la început. Au urmărit sesiunile programului Casa Verde, pentru că regulile și sumele se schimbă de la un an la altul. Condițiile actuale se verifică direct pe site-ul AFM.
Lecții: încălzirea în pardoseală se pornește cu o zi înainte, nu cu o oră. Un aparat aer-aer acoperă bine sosirile neplanificate. Soba e o rezervă excelentă, dar nu un sistem de protecție la îngheț pentru o casă goală.
Glicol sau nu: apa care nu are voie să înghețe
La munte, nopțile cu minus 20 °C nu sunt rare. Pompele de căldură monobloc au circuitul de apă în unitatea exterioară, iar o pană de curent de câteva ore pe un asemenea ger poate sparge schimbătorul de căldură. Instalatorul le-a prezentat trei variante. Prima era umplerea circuitului de încălzire cu glicol, un antigel pe bază de propilenglicol. Protejează sigur instalația, dar transferă căldura ceva mai slab, deci consumul crește puțin. Concentrația trebuie verificată periodic, iar pompa de căldură trebuie să fie compatibilă cu glicolul. A doua variantă erau supapele antiîngheț de pe țevile exterioare, care se deschid și golesc apa automat când temperatura scade aproape de zero. A treia era o pompă de căldură split, la care afară circulă doar agentul frigorific, iar apa rămâne în casă.
Familia a ales varianta split, așa că a renunțat la glicol în circuitul de încălzire. Le-a rămas însă o regulă clară: glicolul are sens acolo unde apa trece prin zone neîncălzite sau unde casa poate rămâne zile întregi fără curent și fără nimeni care să intervină. Circuitul de apă potabilă nu se umple niciodată cu glicol. Pe acela îl protejezi prin încălzire sau prin golire.
Lecții: întreabă de la început unde circulă apa în sistemul de încălzire. Pentru o casă izolată, cu pene de curent frecvente, glicolul sau o pompă de căldură split pot salva instalația. Glicolul costă un mic procent din randament, iar o reparație după îngheț costă mult mai mult.
Ochii de la distanță și plecarea lungă
Ultimul strat de siguranță a fost electronic. Un termostat conectat la un router 4G, cu alertă când temperatura scade sub 7 °C. Senzori de inundație sub boiler, sub mașina de spălat și sub chiuvete. O electrovalvă motorizată pe intrarea de apă, care se închide singură la orice scurgere și pe care o pot închide și ei de la distanță la fiecare plecare. În 2026, un senzor de inundație simplu costă câteva zeci de lei, iar un kit cu electrovalvă și centrală de control ajunge de regulă la câteva sute, până la circa 2.000 de lei. Au adăugat și o priză inteligentă pe router, pentru ca acesta să poată fi repornit dacă se blochează.
Pentru absențele lungi, de exemplu cele două luni din ianuarie și februarie în care știau că nu vor urca, au scris o listă și au lipit-o pe ușa camerei tehnice:
- închizi robinetul general și oprești hidroforul, dacă apa vine din puț;
- deschizi toți robineții, pe apă caldă și pe apă rece, apoi robinetul de golire din punctul cel mai jos;
- golești boilerul de apă caldă, după ce l-ai deconectat de la curent;
- golești rezervoarele de WC și usuci vasul;
- torni antigel special pentru sifoane în sifoane și în scurgerile de pardoseală;
- lași robineții deschiși și menții casa la temperatura de bază.
După prima iarnă, familia a constatat că lista se parcurge în mai puțin de o oră. Dacă ar fi construit o casă pe două niveluri, de exemplu o casă modernă cu etaj de 95 m², ar fi trebuit să golească întâi etajul și apoi parterul, iar sifoanele s-ar fi dublat. Și asta ar fi fost posibil, doar că le-ar fi luat mai mult timp.
Lecții: un router 4G, un termostat cu alerte și senzorii de inundație sunt cea mai ieftină asigurare a unei case de weekend. Golirea instalației se face după o listă scrisă, aceeași de fiecare dată. Regulile tehnice locale și alegerea echipamentelor merită verificate cu arhitectul și cu instalatorul înainte de primul îngheț.
